george-r.r.-martin---1---urzeala-tronurilor---c1jpg.jpg

Nu cred că există om care să nu fi auzit de celebrul serial „Game of Thrones”, multe persoane l-au și vizionat devenind fani înfocați. Povestea fermecătoare are la bază seria de cărți „Cântec de gheață și foc”, o reinterpretare a unor mituri de origine nordică, scrisă de un titan al literaturii fantastice contemporane, George R.R. Martin.

Povestea țesută de talentatul autor american, este plasată în Ținutul celor Șapte Regate, care este guvernat de un șir de lorzi, în fruntea cărora se află Regele Robert Baratheon – care a câștigat Tronul de Fier în urma unei rebeliuni împotriva dinastiei Targaryen. Societatea prezentată este una medievală, care este guvernată după legi specifice în care onoarea și victoria obținută cu sabia în mână joacă un rol foarte important în viața de zi cu zi.

Acțiunea este prezentată din perspectiva mai multor personaje, varietatea fiind impresionantă, la un anumit moment existând un amalgam de nume, descâlcit doar de continuarea lecturii. Familia Stark de Winterfell se află în centrul conflictului, oameni la fel de aspri și neîndurători precum pământurile pe care le stăpânesc. Ei trăiesc în liniște și pace, lăsându-se prinși în mrejele vieții cotidiene, lipsite de griji. În mod uimitor, unu grup de cavaleri găsesc o lupoaică proaspăt ucisă, care a dat naștere unor pui de lup străvechi, o specie aparent dispărută. Lordul Stark le permite celor șase copii ai săi să-i adopte pe cei șase puișori și să-i îngrijească. Apariția acestor ființe legendare preconizează un sfârșit tragic.

Pe nepusă masă, Familia Regală, însoțită de un convoi numeros de cavaleri, își anunță vizita la Winterfell. Din acest moment, Lordul Eddard Stark își ia adio de la viața liniștită pe care o ducea, fiind nevoit să accepte poziția de Mână a Regelui și să călătorească la Deabrcaderul Regelui, capitala celor Șapte Regate. În toiul vizitei regale, Bran – mezinul lui Eddard și a soției sale Catelyn – aproape este ucis de către regina Cersei și fratele ei, Jaime Lannister. Prințul supraviețuiește, însă viața lui se va schimba pentru totdeauna.

Într-un final, Lordul Eddard (Ned)  pleacă la Debarcaderul Regelui pentru a-i fi aproape vechiului său prieten, Regele Robert, luându-le cu sine pe Sansa – fiica sa cea mai mare, promisă drept mireasă prințului moștenitor – și pe Arya – sora mai mică a Sansei, care pornește într-o veritabilă călătorie inițiatică, ce va face din ea mai mult sau mai puțin, o tânără războinică. Odată ce vor ajunge în „cuibul de vipere” ce era capitala, Ned își va regreta decizia. În tot acest timp, în Essos, o prințesă a unei dinastii distruse, împreună cu fratele său, încearcă să redobândească Coroana celor Șapte Regate. După moartea Regelui, familia Lannister conduce Westeros. În ciuda frumuseții și puterii acesteia, pezevenghiul Tyrion, mezinul Lordului Tywin, este privit ca un bastard, chiar dacă mintea sa este foarte ageră și ascuțită.

Actiunea este foarte încâlcită, pornind pe mai multe fire epice, dar o dată înțeleasă, totul decurge ușor. Lupta se dă pentru Tronul de Fier, o luptă mârșavă în care nu te poți încrede în nimeni, varsarea de sânge fiind la ordinea zilei, nimeni nefiind cruțat de cruzimea săbiilor.

Aveam așteptări mari de la această carte, iar George R.R. Martin le-a întrecut. Nici că se putea ca această serie să debuteze cu un volum mai interesant și fascinant. Stilul său, scriitura, m-au cucerit de la primele pagini. Anumite personaje, precum Tyrion și Arya, mi-au atras atenția imediat, astfel încât le-am îndrăgit de la prima până la ultima pagină. Am savurat acest roman fantasy, bucurându-mă de fiecare capitol, de aproape fiecare întâmplare și personaj,  totul fiind conturat cu deosebită măiestrie.

Mai mult ca oricând, înțeleg pasiunea celorlalți pentru carte și, implicit, pentru serial. Povestea reușește să trecă cititorul printr-o gamă vastă de sentimente, senzații și trăiri; bucurie, admirație, simpatie, ură, revoltă, nemulțumire, empatie, curiozitate, încântare, toate acestea devin cunoscute celui care citește „Urzeala Tronurilor”. În ciuda dimensiunilor sale (peste opt sute de pagini), te simți dezamăgit la final, nu-ți vine să crezi că aici autorul a spus „stop”, tocmai când acțiunea devenea din ce în ce mai interesantă. La finalul romanului, rămâi cu nenumărate întrebări, volumele următoare încercând să-ți „potolească setea” pentru călătoriile din Westeros, pentru personajele creionate cu iscusința, pentru tot ceea ce înseamnă o lectură „  à la Martin”.

Vărșăndan Ovidiu,  clasa a X-a, Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad