Anul trecut, la început de decembrie, ca în fiecare an, mi-am făcut lista de „to-read”: 24 de cărți pentru 24 de zile în așteptarea Crăciunului. Printre titluri erau, bineînțeles, și vestitele „Poveste de Crăciun”, „Crăciunul lui Poirot”, „How the Grinch stole Christmas” și „Când Moș Crăciun a căzut din cer”. Am adăugat și unele noi. Printre titlurile nou-cumpărate, titlul uneia mi-a stârnit curiozitatea cum puține cărți au reușit: „Un băiat numit Crăciun”, de Matt Haig.
Personajul principal, Nikolas, un băiețel de doar 11 ani, ar putea să-i frângă inima chiar și ursuzului de Scrooge. Este un copil orfan de mamă, iar sufletul său este de o bunătate nemărginită. Trăiește fericit alături de tatăl său, Joel, un om harnic și iubitor, într-o casă mică, cu o singură cameră, în apropierea pădurii. Banii sunt puțini, hainele le sunt ponosite și murdare, iar mâncarea abia dacă le potolește foamea. Dar Nikolas nu se plânge. Are o singură jucărie, o păpușă de nap, de care nu se desparte, singura amintire „palpabilă” pe care o are despre mama sa.
Într-o zi, Vânătorul le face o vizită, iar Nikolas are un presentiment că ceva rău este pe cale să se întâmple. Într-adevăr, motivat de recompensa substanțială oferită de rege celui care va găsi și va putea să dovedească existența Elfhelm, legendarul sat al elfilor, Joel pleacă alături de Vânător în Nordul Îndepărtat, lăsându-l pe Nikolas în grija unei mătuși. Sătul de suferințele îndurate și îngrijorat de absența mult prea îndelungată a tatălui său, Nikolas alege să fugă de acasă și pleacă în căutarea lui Joel. Tovarășul de călătorie îi este Miika, un șoricel alb, care este mereu cu gândul doar la brânză, dar singurul prieten pe care Nikolas se poate baza, în condițiile în care este un fugar fără bani, călătorind către necunoscut.
A fost greu să citesc, stănd la căldura familiei și a plăpumii, cum Nikolas aproape moare de frig și de foame, cu lacrimile înghețate pe obraji și cu speranțele aproape zdrobite. Știam că este doar un personaj fictiv ce urmează firul narativ, dar m-a impresionat tăria de caracter a lui Nikolas. Drumul parcurs de băiat este plin de urcușuri și coborâșuri, bucurii și suferințe, întâlniri neprevăzute. M-am agățat de vârsta lui fragedă, neputând să înțeleg cum cineva atât de tânăr poate fi atât de puternic. Ești alături de el orice ar fi: bine sau rău, ușor sau greu. Suferi și râzi cu el! Când vezi prin ochii unui copil, te strecori și tu în roman, sperând că îl vei putea feri de probleme, când pericolul și răul încearcă să-l prindă.
Matt Haig ne oferă șansa de a urmări evoluția lui Moș Crăciun, de la un copil blând, bun, naiv, fericit cu puținul pe care îl are, la bărbatul plin de voie bună, cu barbă albă ca neaua si burta mare, animat de plăcerea de a dărui bucurie, speranță și zâmbete copiilor prin cadouri simple, dar pline de iubire.
„Un băiat numit Crăciun” are toate ingredientele necesare pentru a te vrăji, alternând magia cuvintelor cu ilustrațiile încântătoare ale lui Chris Mould. Este un roman aflat la granița dintre copilările și maturitate, despre familie, încredere, trădare, bucurie, vise, dar mai ales despre speranță și iubire, despre bucuria descoperirii drumului în viață, a menirii de a dărui speranță și bucurii oamenilor mici sau mari.
recenzie scrisă de Tudor Tirănescu, Colegiul Economic „Emanuil Gojdu” Hunedoara
Comentarii recente