O carte despre neajutorare şi frumuseţe. Ironic, singurul personaj care „vede” bine, în carte, este o fetiţă oarbă.
„Astăzi vreau să scriu despre mare. Are atâtea culori în ea! Argintiu în zori, verde la amiază, albastru închis seara. Uneori ai zice că e aproape roșie. Sau capătă culoarea monedelor vechi. În momentul ăsta, peste ea trec umbrele norilor și totul e presărat cu petice de soare. Șiruri albe de pescăruși trec peste ea ca niște mărgele.”
„-Tati, ce înseamnă că o să ne ocupe?
– Înseamnă că o să-si parcheze camioanele în piețe.
-O să ne pună să vorbim limba lor?
-S-ar putea să ne pună să dăm ceasul înainte cu o oră.” Anthony Doerr
Comentarii recente