Acțiunea operei se situează în contextul războaielor antiotomane purtate de către voievodul Vlad Țepeș. Domnitorul recrutează cetele țigănești, pentru a le arunca în lupta cu turcii. Drept recompensă, el le promite libertate și pământuri. Astfel, înarmați, țiganii pleacă la luptă. Pentru a le testa curajul și loialitatea, Vlad Vodă, împreună cu alți oșteni, se deghizează în turci și îi atacă. La vederea oștirii inamice, țiganii se sperie și fug. Totuși, voievodul le oferă o a doua șansă.
În continuare, vesela ceată are parte de diverse peripeții, precum răpirea Romicăi de către Satana, călătoria lui Parpangel în iad și în rai, datorată unei căzături, o bătălie împotriva unei turme de porci sau încercarea de a alege o formă de guvernare.
Singurul dezavantaj al „Țiganiadei” este limbajul arhaic, caracteristic secolului al XVIII-lea, în care a fost scrisă, deoarece o face mai greu de înțeles. Totuși, același limbaj ajută cititorul să pătrundă în atmosfera medievală a acțiunii, senzație accentuată și de folosirea unor cuvinte și a unor exprimări ce fac parte din argoul țiganilor. Un alt aspect interesant îl prezintă notele de subsol scrise de către autor, dar care aparțin unor alter-egouri ale sale ce reprezintă toate tipologiile posibile de cititori. Printre acestea, se numără nume precum Criticos, Onochefalos (Cap de măgar), Căpitan Pățitul sau Popa Nătăroi. Aceste note ajută la înțelegerea alegoriilor complexe ale textului.
Recomand această carte tuturor iubitorilor de umor, atât datorită întâmplărilor savuroase prin care trec personajele, dar și datorită satirei politice și sociale ascunse în semnificațiile sale.
Comentarii recente