Cititori în oglindă. Ziua poeziei
În fiecare an, pe lângă lectura obligatorie (texte din programă, bacalaureat), îi solicit pe elevi să citească și alte cărți, de obicei cu grad de dificultate ridicat față de lecturile lor anterioare. Criteriile sunt neomogene: temele studiate la clasa a IX-a, marea literatură realistă în clasa a X-a, scrieri moderniste în clasa a XI-a, etc. Unul dintre criteriile după care mă orientez în ultimii ani este și „programa” Lecturiadei elevilor. De obicei, la proiect participă clase întregi, dacă nu chiar toate clasele la care sunt profesoară.
Demult mă gândeam să fac un proiect care să implice lectura integrală a unor volume de poezie, dar aveam nevoie de o idee care să lege tot demersul. Așa că am plecat de la un articol de pe internet despre cele șapte oglinzi eseniene, care spune că oamenii pe care îi întâlnim în viață sunt o reflexie a ceea ce reprezentăm noi din mai multe puncte de vedere/ oglinzi. Astfel am pornit de la premisa că fiecare dintre cei zece poeți aleși pentru lectură au ajuns la elevi nu din întâmplare, ci pentru că reflectă o latură a personalității lor. După o sesiune de brainstorming proiectul a căpătat denumirea de „Cititori în oglindă”.
De 1 Martie, o parte dintre membrii clubului de lectură „Muguri” (clasa a XI-a real) s-au întrunit ”la o bomboană” cu ambalaj colorat. După ce au savurat bomboana preferată, aleasă după aromă, mărime și culoarea ambalajului, copiii și-au dat seama că vor fi colegi de grupă cu cei care aveau aceleași gusturi. 10 grupe, 10 mărțișoare cu 10 autori de poezie. După episodul de mormăituri în barbă, iarăși poezie, nu știu mare lucru despre Minulescu, nu înțeleg nimic din Barbu, etc. a urmat lectura… și uimirea! Mamăăă, să-ți citesc poezia asta! A urmat etapa de documentare în legătură cu viața poetului și realizarea unui monolog de 5 minute prin care să atragă atenția colegilor asupra poetului citit. Monologurile au fost prezentate la o clasă de mate-info, cu scopul de a-i implica pe elevi în realizarea unor postere digitale.
Odată cu volumul de poezie, le-a parvenit și o listă cu texte (proză, eseuri, memorii) scrise în prima jumătate a secolului trecut sau despre această perioadă; au avut de ales o carte pentru lectură, după o mică documentare, în așa fel încât să poată asocia idei din carte cu volumul de poezie. De exemplu, au asociat lui Blaga romanul scris de același autor, ”Luntrea lui Caron” și volumul de filozofie ”Trilogia valorilor”. Cei care au avut de citit Voiculescu, au ales ”Viața lui Isus” de Giovani Papini și ”Tăcere” de Shusaku Endo, un roman despre persecuțiile la care erau supuși creștinii în Japonia secolului al XVII-lea ș.a.m.d.
A urmat lectura articolului despre cele șapte oglinzi eseniene; ca exercițiu de reflecție, realizarea unui eseu în care să scrie dacă au identificat aspecte ale personalității lor în poeziile citite. Citind versurile Anei Blandiana, ceva din sufletul meu a început să vibreze – scrie Miriam A. din clasa a XI-a. Poezia ei îmi vorbea; era ca și cum îmi vedeam gândurile pe o foaie de hârtie și simțeam aceeași emoție ce mă încerca deseori în fazele mele poetice. Rezonez cu Ana Blandiana pentru că o percep așa cum mă percep pe mine. O cunosc numai din poezii, dar mi-a fost de ajuns să înțeleg că pentru ea totul trece dincolo de trup și este etern prin suflet. De mic copil mi-am văzut trupul ca pe o imagine temporară pe care o ia sufletul și prin care acesta s-a adaptat la viață pe acest pământ. Deseori mă uitam în oglindă și mă priveam în ochii întrebându-mă: Oare cum arăt eu? Care este înfățișarea adevărată pe care o are sufletul meu?. Poezia ei dă libertatea mult tânjită sufletului, care nu mai este constrâns, ci liber să se manifeste, căci, dezlegat de condiția umană, este atotputernic. Totuși, eu și Ana Blandiana vom rămâne conectate prin “Țara din care venim”. Același exercițiu, aplicat la clasa a X-a uman, la care tocmai am discutat despre mai multe poezii de dragoste ale unor poeți români (după un articol al Emiliei Piroș, ”Iubirea în piei diacronice”, în revista Perspective, Nr. 1 (31)/ 2016), s-a încheiat cu scrierea unor scrisori de dragoste și a unor poezii pe tema iubirii.
Redăm textul unei scrisori al cărei autor a dorit să fie anonim.
„Îndrăgita mea ființă,
Îți scriu acum această compoziție pentru a-mi exprima deplina apreciere pe care ți-o port. Am atâtea lucruri să-ți comunic, viața întregă și hârtia toată ce s-a produs până acum nu mi-ar fi suficiente pentru a-ți comunica propriile mele gânduri raportate la tine, draga mea…
Fiecare secundă petrecută cu tine mă face mai bogat sufletește, mă face un om împlinit. Sunt printre puținii oameni care au reușit să găsească atât de ușor și de repede fericirea absolută în Univers, acest lucru fiind dtorat în exclusivitate ție. Felul tău de a fi mă captivează de fiecare dată când vorbim… Îți mai aduci aminte când te-am provocat ultima dată să-mi dai o definiție a iubirii!? Aștept și acum răspunsul de la tine, eu însă am căutat în dicționarul sufletului meu și nu m-a mirat să găsesc chiar numele tău acolo. M-aș bucura să aflu că vorbele spuse de mine mai sus sunt în deplină rezonanță cu percepția ta despre mine.
Îmi exprim speranța că flacăra phaliei dintre noi s-a aprins, v-a arde până la sfârșitul veacului, iar nici cea mai mare firtună nu o va putea stinge vreodată. Aștept cu nerăbdare momentul când ne vom revedea, aștept din tot sufletul acel moment, chiar dacă acum câteva minute ne-am despărțit… Ei bine, pentru mine, fiecare secundă fără tine este asemeni unui secol! Sunt dependent de tin și chiar dacă acest fapt ar părea ridicol, nebunesc, inconștient, totuși, eu îți scriu ție, draga mea, acest mesaj în deplină conștiență.
Ești singura persoană care mă face să mă deconectez de la rutină și mă face să aspir către nemurire. Drumul este greu, însă, datorită ție, găsesc mereu poteci și indicatoare, ce îmi ghidează toți pașii. Acum, când îți scriu aceste rânduri, orbecăiesc deja prin întuneric, fiindcă m-am rătăcit…
Al tău, K. Tz.”
A urmat etapa de documentare în legătură cu viața poeților și realizarea unui monolog de cinci minute prin care să atragă atenția asupra poetului citit. Monologurile au fost prezentate la o clasă de mate-info, cu scopul de a-i implica pe elevi în realizarea unor postere digitale.
Cam pe aici ajunsesem când ne-a prins pandemia. A urmat un răgaz pentru lectură și scrierea recenziilor, acomodarea cu lecțiile on-line. Am marcat Ziua Poeziei și Ziua Cărții prin lectură, prin realizarea unor fotografii, a posterelor. Am făcut și alte mici teme inspirați de postările colegilor de pe pagina Lecturiadei. Un mare succes a fost reinterpretarea unor opere de artă celebre, temă care nu a avut legătură directă cu proiectul, dar, până la urmă, s-a dovedit a fi tot o formă de poezie.
Etapele proiectului au fost popularizate pe mai multe pagini de facebook, pagina colegiului, pagina grupului de lectură, pagina Lecturiadei. Produsele media realizate sunt posterele digitale, calameo, un padlet al proiectului. https://ro.padlet.com/cristina_anfimov/7nf0xafpwj7vldjl
Ultima etapă, aceea în care cele 10 grupe trebuiau să facă o prezentare a volumelor citite, a rămas, din păcate, nefinalizată. Sperăm să o facem la toamnă, dacă ne vom întâlni cu elevii. Dacă nu, vom recurge la o soluție on-line.
În ceea ce privește feedback-ul elevilor, acesta se circumscrie experiențelor din fiecare an. Începem cu o urmă de îndoială și chiar împotrivire a unor elevi la tot ce iese în afara listei de autori din programa școlară (la clasele de real) și ajungem la bucuria de a descoperi cărți uimitoare, experiențe care dau de gândit, conectare la propria persoană. Între cele două etape – doar multă muncă. Ca să închei, îl citez pe Cosmin Țugui, mare fan al Școlii Solomonarilor: „Activitățile din proiect au contribuit la pictarea în culori mai vii a unei lumi devenite gri din cauza pandemiei…”. Aceeași idee, de lectură văzută ca sursă de lumină, se reflectă în afișul realizat de Adrian Majeru din clasa a XI-a cu ocazia Zilei Internționale a Cărții.
P.S. Pentru iubitorii de poezie.
Sincron
Îți amintești cum era cândva?
Iubirea dintre noi abia înflorise
Eram amândoi fericiți,
Proaspăt îndrăgostiți,
Iar viața își urma cursul firesc.
Inimile ne băteau sincron,
Dar ne aparțineau.
Ne iubeam,
Dar nu ne temeam.
Iubirea sau ce numeam noi atunci iubire
Era doar o amăgire,
Un vis frumos,
Nedureros,
Dar lipsit de substanță.
Ne iubeam,
Dar continuam să fim două ființe separate.
Ne iubim și acum,
Dar suntem fiecare câte o jumătate
A aceluiași întreg.
Inimile ne sunt legate,
Trupurile-înrobite,
Destinele-înlănțuite. (Theodora Bărbuță, clasa a IX-a)
Elev: Cosmin Țugui; coordonator: Cristina Anfimov, Clubul de lectură „Muguri” Colegiul Național ”Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuți
Comentarii recente