Iată un volum de bandă desenată sau, cum i se mai spune, roman grafic, un text multimodal care are ca temă viața alături de o soră. Nu e niciodată simplu, nu-i așa? Mie cartea mi-a plăcut foarte mult (fiind bandă desenată, mi-a plăcut de două ori mai mult, chiar! 🙂 e vorba și despre autoarea mea preferată, la acest tip de carte.)
De când era mică, Raina (cred că numele personajului nu este întâmplător și numele autoarei mele preferate, ci cred că scriitoarea vorbește despre experiențele ei…) și dorea nespus să aibă… o soră mai mică! Dar, odată ce a primit o surioară, nu prea i-a mai plăcut! Trebuia să împartă o cameră cu ea, trebuia să coloreze cu ea și, dacă se supăra, Amara plângea. Nici după ce crește ceva mai mare Amara cele două nu se înțeleg grozav.
Când s-au făcut mai mari și au primit, între timp, și un frățior, mama i-a dus pe toți într-o călătorie… cu mașina. Excursia ar fi trebuit să fie o adevărată aventură de familie, un moment prețios care să îi facă să se „conecteze” sufletește unii cu alții. Socoteala de acasă nu se potrivește însă cu aceea din târg. Pe drum, s-au oprit o seară să campeze, dar, în următoarea zi s-a stârnit o furtună care i-a obligat să renunțe la planurile de a dormi sub cerul liber și i-a pus în situația de a se caza, vrând-nevrând, s-au văzut nevoiți să doarmă într-o cabană. Destul de complicat, având în vedere că Raina și Amara oricum nu se înțelegeau grozav, iar fratele mai mic nu e altceva decât o pacoste pe cap!
Noaptea de la cabană se dovedește un semieșec (cam ca tot ce se întâmpla în familie, de la o vreme încoace, pentru că povestea lasă impresia că nici părinții celor două surori nu se înțeleg prea bine), iar a doua zi întreaga „echipă” trebuie să îți vadă mai departe de drum.
Destinația lor era, de fapt, casa unei rude, cu care au și petrecut ceva timp. E o întreagă poveste cum ajung copiii să facă rost de un șarpe și de ce le place atât de mult și cm animează acesta imaginația lor, dar timpul trece, vizita se încheie (spre ușurarea mamei care își dorește să se întoarcă în orașul lor) și, în cele din urmă, pornesc spre casă, fără a uita vreo clipă că, totuși, unul dintre bagajele lor este… un ȘAAARPE.
Când au luat șarpele în mașină, copiii nu au prevăzut că aceasta ar putea să le scape din terariu și că s-ar putea ascunde. Mai mult, s-a pitit bine sub un scaun. Pe drum, au ajuns în neplăcuta situație de a li se opri mașina, care va refuza să mai funcționeze. De aceea, mama e obligată să caute ajutor. Însă, la un moment dat, de sub un scaun se aude ceva… Era șarpele! Dar dacă vreți să aflați deznodământul situației va trebui să citiți și singuri (eu nu încerc decât să vă momesc să o faceți). Vă spun doar că se va termina, într-un fel sau altul, cu bine, că Amara se va dovedi ingenioasă și curajoasă, că Raina primește o lecție despre importanța familiei.
Comentarii recente