Burlacu Andrei Clasa a V-a C, Școala Gimnazială nr. 2 „Diaconu Coresi”

Profesor coordonator: Violeta Daniela Nedelcu

O poveste. Povestea este, conform definiției (1) o întâmplare ce a avut loc, ce are loc, ar putea să aibă loc, sau ce nu a avut loc, făcând-o astfel să fie râvnită în timpul conversațiilor. O poveste poate fi și o minciună, o scornitură, o născocire sau o problemă. Una atât de arzătoare, încât a meritat a fi relatată, deci ridicată la rang de poveste.

Însă în cazul nostru, povestea nu este nici o întâmplare, nicio minciună, nicio problemă (deși la urma urmei, ar putea fi toate trei). Este o istorie. Una inventată, ce nu a avut loc niciodată și ce trezește mistere și suspiciuni, prin simpla sa perfecțiune, ce păstrează un anumit echilibru, pe care propria noastră istorie nu l-a experimentat vreodată. Cu toate acestea, rămâne o istorie, ce merită a fi onorată cu aceeași apreciere și respect precum orice altă istorie.

John Ronald Reuel Tolkien, cunoscut ca J.R.R. Tolkien este autorul acestei istorii, care, după cum chiar el spune, „există de când mă știu”, sugerând astfel existența operei sale, odată cu existența sa, odată cu plecarea sa dintre noi, pierzându-se atât posibilitatea de a ne bucura de noi povești descoperite în cotloanele minții sale, cât și posibilitatea de a înțelege pe deplin părți ale acestei istorii care sunt deja scrise, dar al căror sens este departe de a fi limpede. Această operă a lui Tolkien, ce impresionează prin complexitate și cuprindere, își are începutul între paginile cărții „Silmarillion” (2) editată de Christopher Tolkien, și publicată pentru prima dată la 5 ani după moartea lui J.R.R. Tolkien. În această carte este descris începutul lumii și al zeilor, numiți valari, creați cu toții de Eru Iluvatar, divinitate supremă și omnipotentă. Cartea continuă prezentând căderea unuia dintre valari și apariția mai multor ființe civilizate, printre care și oamenii. Aceste ființe vor ajunge să lupte singure împotriva valarului căzut și a armatelor sale, rezultând un conflict cataclismic. Multe alte evenimente urmează, oamenii devenind tot mai mulți și mai influenți. Restul poveștilor din universul lui Tolkien apar scrise în alte cărții.

Desigur că istoria poate fi considerată o minciună, dar fiecare minciună provine din izvorul adevărului. Fiecare minciună, oricât de înflorită ar fi, a plecat de la un adevăr. La fel putem spune despre universul lui Tolkien și începutul acestuia cu cartea „Silmarillion”. Aici găsim o mulțime de legături ale poveștii cu viața reală și istoria reală care sunt cel puțin captivante și merită discutate.

Putem asemăna destul de ușor partea creării lumii și a valarilor cu cea a religiei creștine, în care credea și Tolkien, după cum chiar el spune într-o scrisoare, prezentată în carte: „Din punctul de vedere al tehnicii narative, acesta este un mijloc de a crea ființe egale ca… putere și maiestuozitate… și care să poate fi acceptată… de o minte care crede în Sfânta Treime”. Altă asemănare cu realitatea sunt chiar oamenii. În universul lui Tolkien oamenii sunt la fel de ușor de corupt și manipulat, la fel de fragili, ca în realitate.

Iată cum J.R.R. Tolkien a creat un univers imaginar, o istorie căreia și-a dedicat viața și care continuă să captiveze prin complexitate.

Bibliografie:
1. „Dicționarul Explicativ al Limbii Române”, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2016, Editura Univers Enciclopedic, București, conducători lucrare: acad. Ion Coteanu, dr. Luiza Seche, dr. Mircea Seche, conducători supliment la DEX: acad. Ion Coteanu, Ion Dănăilă, Nicoleta Tiugan
2. „Silmarillion”, de J.R.R. Tolkien, 2014, Editura Rao, București.