„Sfinxul Ghețarilor” este un roman de Jules Verne, care a apărut pentru prima dată în 1897. Ediția în limba română a romanului, care a ajuns la mine și pe care am răsfoit-o cu sufletul la gură, a fost cea a Editurii Tineretului, apărută la București în 1958. Romanul a apărut în Colecția Cutezătorii.
În această carte, Jules Verne își arată încă o dată admirația față de Edgar Poe, acțiunea bazându-se pe una dintre cărțile lui, și anume „Aventurile lui Gordon Pym”.
Povestea începe cu staționarea domnului Joerling, mineralog de origine americană și narator al romanului, în insulele Kerguelen. Când acesta ia prima goeletă care a ajuns la insule, Halbrane descoperă secretul căpitanului Len Guy. Naratorul se hotărăște să îl ajute pe căpitan și pe camarazii lui în aventura la care s-au decis să ia parte, stârnită de secretul căpitanului. Vă invit cu mult drag să descoperiți și voi în ce constă misterul și să porniți în aventura personajelor cărții.
Pe mine m-a fascinat modul în care Jules Verne a reușit așa de bine să îmbine ficțiunea cu realitatea, încât să te facă să crezi că lucrurile scrise chiar ar putea fi aievea. Cea mai interesantă parte mi se pare că este reprezentată de faptul că nici Jules Verne, nici Edgar Poe n-au vizitat vreodată insulele Kerguelen pe care totuși le-au descris impecabil.
Recenzie realizată de Diana Radu, elevă a Liceului Teoretic „Petru Maior”, Gherla
Comentarii recente