Se numea Sarah este prima carte scrisă de Tatiana de Rosnay pe care am citit-o. Aceasta a fost tradusă în 32 de limbi, având peste 9 milioane de exemplare vândute. În anul 2010 cartea a fost ecranizată în viziunea regizorului Gilles Paquet-Brenner. Cartea rupe tăcerea cu privire la evenimentele de la Vel’ d’Hiv, ce au lăsat o pată neagră asupra istoriei Franței.
“ Ții în mână cutia Pandorei. Uneori, e mai bine să n-o deschizi. Uneori, e mai bine să nu știi.”
Cartea este împărțită în două planuri: Paris, iulie 1942 ( în timpul celui de-al Doilea Război Mondial) Sarah, o fetiță evreică de zece ani, este arestată și dusă împreună cu părinții ei la lagărele naziste de la Auschwitz, însă Sarah reușește să își ascundă fratele mai mic în dulap, sperând că se va întoarce pentru a-l elibera. Al doilea plan: Paris, mai 2002 Julia, o jurnalistă americană stabilită în Franța este nevoită să scrie un articol despre trista amintire de la Vel’ d’Hiv, cu ocazia comemorării a 60 de ani de la tragicele evenimente. După investigațiile pe care aceasta le face, Julia constată că sunt puțini francezi care cunosc detalii cu privire la razia de la Vel’ d’Hiv. Sau nu le pasă. Sau nu vor să le pese. Adâncindu-se în cercetarea faptelor istorice, Julia descoperă viața lui Sarah, care creionează un trecut sfâșietor și o copilărie distrusă din cauza unei ideologii bolnave, toxice. Sarah este o fetiță care fără sa vrea se transformă în adult mult prea repede , iar Julia – o femeie care se simte ca un copil in fața a ceea ce descoperă. Totodată, ies la iveală secrete care vor ajunge să unească destinele celor două personaje.
Se numea Sarah înfige cuțite în inimi, dezvăluind adevărul despre acea perioadă, despre evrei, despre mizerie, despre foamete, despre moarte.
„Nedrept. Atât de nedrept. De ce? De ce ei? De ce toate astea? I se părea că nimeni nu ar fi putut să îi dea vreo explicație.” Irina Lazăr, clasa a IX-a, Colegiul Național Moise Nicoară, Arad
Comentarii recente