Stendhal, „Roșu și negru”, anul 1981, editura Univers, traducător: Gelu Naum.
Romanul „Roșu și negru” al lui Stendhal este una dintre operele de referință ale literaturii universale. Ceea ce m-a impresionat la această carte este complexitatea personajelor, care reprezintă un melanj de păcate și izbăviri. Niciunul dintre ele nu este complet pur sau totalmente negru. Unde există vină, întâlnești și nevinovăție. Astfel, fiecare personaj pare real.
Julien Sorel este protagonistul, dar eu nu îl consider un erou. Deși i-am înțeles motivele, am criticat felul în care a acționat. Este normal să își dorească o viață unde totul se realizează ușor, ținând cont de trecutul familiei Sorel (un tată abuziv și niște frați plini de invidie), dar Julien pare să nu mai țină cont de cei din jurul lui. O iubește pe doamna de Rênal până în ultima clipă, însă, pentru Mathilde, mama copilului său, are sentimente trecătoare. Julien este în căutarea scopului în viață: alege calea preoției, deși visează la o carieră în armată, ca Napoleon Bonaparte.
Datorită perspectivei narative, am observat adevărate lupte în sufletele personajelor. În general, iubirea este cea care le pricinuiește. Citind despre călătoria lor spre atingerea fericirii absolute, am empatizat cu personajele și m-am imaginat în locul lor.
Scriitura este modernă, iar fraza este construită într-un mod în care să nu devină obositoare. Povestea te fascinează, iar Stendhal a devenit unul dintre autorii mei preferați.
Evelyn Urucu, Colegiul Național „Traian”, Drobeta Turnu Severin.
Comentarii recente