Matei Hotăranu (Șc.Gimn. IOANID) citește „Charlie și fabrica de ciocolată” (Roald Dahl)
mi-a plăcut foarte mult că această carte a fost una originală și una foarte, FOARTE creativă. Mi-au plăcut toate personajele, chiar și cele negative. Dacă ele nu ar fi existat, atunci acțiunea nu ar mai fi fost interesantă și mi-aș fi pierdut interesul în această carte. Cum să nu placă, dacă și personajele negative stârnesc reacții puternice? Sunt unii dintre copii cumplit de răsfățați, cum e Veruca: „ – Mami, m-am decis: vreau o veveriță! Vreau una dintre veverițele alea. (…)
- Ce-mi pasă mie, vreau și eu una. N-am decât decât doi câini, patru pisici, șase iepuri, doi peruși și trei canari, un papagal verde, o țestoasă, un acvariu cu peștișori aurii, o cușcă cu șoricei albi ș-un hamster amărât! Vreau o veveriță!”
Această carte este despre un băiețel sărăcuț care trăia într-o căsuță mică, aproape dărăpănată, alături de părinți și cei patru bunici ai săi. El trăia în orașul în care se afla cea mai mare și mai creativă fabrică de ciocolată din lume! Iar micul copil era aproape torturat, deoarece lui îi plăcea foarte, foarte mult ciocolata, dar, din păcate, nu avea bani să își cumpere. Primea doar o dată pe an, de ziua lui.
Într-o zi, marele producător de ciocolată a anunțat că a pus cinci bilete de aur în batoanele de ciocolată, iar cei cinci copii care vor găsi biletele vor avea șansa să viziteze fabrica de ciocolată. În momentul acela, piața explodă. Toată lumea cumpăra ciocolată doar pentru a putea găsi biletele de aur.
Mai întâi, s-au găsit primele două bilete. Apoi următoarele două. Acum mai era un singur bilet. Cine avea să îl găsească?În tot acest timp, Charlie aștepta cu nerăbdare. Ziua lui venea foarte repede. Avea totuși o șansă să găsească biletul.
Era ziua cea mare. Toți locatarii casei mici din lemn se adunaseră lângă patul bunicilor și îl așteptau pe Charlie să deschidă ciocolata. A rupt colțul și …………….NIMIC! Nici urmă de bilet. Era așa supărat. Dar a acceptat situația și a mers mai departe. Câteva zile mai târziu, unul dintre bunicii lui (Bunicul Joe) i-a dat toate economiile lui și i-a spus să se ducă să își mai cumpere un baton și să își încerce norocul. Așa a și făcut. Dar, ce să vei. Nici de data asta nu era nimic.
Mai trecură niște zile și Charlie găsi un dolar pe jos. L-a luat și a mers la cel mai apropiat magazin pentru a lua puțină ciocolată. Mai întâi a luat un baton, dar nu a găsit nimic. Așa că a mai luat unul. Iar de această dată a găsit ultimul bilet de aur. A fugit acasă, le-a arătat celor din familia lor iar ei au început să se bucure cu toții.
Era ziua cu întâlnirea. Tot orașul era în fața fabricii și aștepta. Dintr-odată a apărut domnul Wonka. Era ceva de necrezut! Chiar el era! Cei cinci norocoși au intrat în fabrică iar domnul Wonka a început să le facă turul fabricii.
Pentru a nu strica povestea, vă voi spune doar că în timpul turului, rând pe rând, fiecare copil (înafară de Charlie), a făcut o prostie și a pățit ceva destul de rău.
În final, domnul Wonka i-a dăruit lui Charlie fabrica de ciocolată (el fiind ca moștenitor al domnului Wonka). Așa că Charlie, împreună cu familia lui s-au mutat în fabrică și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.
Comentarii recente