Recenzie atipică a unei cărți scrise de un autor foarte cunoscut
Larisa Maria Gîdei, clasa a VIII-a, Colegiul Economic Emanuil Gojdu Hunedoara
Cum ar trebui să fie o recenzie atipică? Poate… ar trebui să încep cu sfârșitul? Sau poate… în loc de litere să folosesc cifre? Sau, mai simplu, să fac o recenzie atipică despre o carte atipică…
De acord, dar cum îmi dau seama care a fost una din cele mai neobișnuite cărți pe care le-am citit? După titlu? După copertă? Sau după descrierea de la spatele cărții? După imagini? Sau… după grosimea cărții? Și iată cum, după muuuulte întrebări, găsesc răspunsul: carte atipică se remarcă prin emoțiile, senzațiile și stările pe care ți le creează în timpul citirii. Ați mai simțit vreodată entuziasm, frică, speranță și îngrijorare în același timp, citind o carte? Dacă nu, înseamnă că încă nu ați găsit cartea potrivită și mai aveți căutat…
Acum, că am stabilit prin ce se definește o recenzie și o carte atipică, putem începe. Dar vă avertizez, va fi o prezentare nonconformistă, ieșită din comun. Și pentru a face jocul mai interesant, nu voi preciza titlul cărții. Vă voi lăsa pe voi să vă spuneți părerea.
Cartea marelui autor britanic (al cărui nume nu îl voi preciza acum, pentru a nu mă da de gol) este, pe departe, una din cele mai interesante dintre cele citite de mine. Pentru a vedea cât de dezvoltate sunt simțurile voastre în materie de cărți, vă propun ca, după ce citiți rezumatul, să încercați să ghiciți titlul cărții.
După moartea părinților, băiatul rămâne în grija bunicii sale din Norvegia și se mută împreună cu ea în casa părinților, din Marea Britanie. Ce nu știa băiatul era că la fiecare pas îl așteptau adevărate pericole. Niște femei cu mănuși lungi, albe, cu peruci „de clasa întâi”, cu un simț al mirosului foarte dezvoltat și fără degete la picioare „pândeau” fiecare copil.
Și încetul cu încetul a venit și vacanța de vară. Din cauza problemelor de sănătate ale bunicii, a fost anulată vacanța în Norvegia și cei doi au ales să-și petreacă timpul liber la Bournemouth. Plictisit de tot ce îl înconjura, băiatul decide să „exploreze” hotelul în care erau cazați. O sală mare, festivă, îi atrage atenția. În fața ei, pe un suport, un panou mare anunța rezervarea făcută de SRPCC (Societatea Regală pentru Prevenirea Cruzimii asupra Cruzimii). Curios, intră și se ascunde în spatele unui panou. Între timp, acolo intră „cucoanele” de la asociația regală, toate cu mănuși albe și peruci. După ce s-au descălțat, băiatul a observat că nu aveau degete! După o lungă discuție între femeile ce umpluseră sala, fiind descoperit, băiatul este transformat în șoarece cu ajutorul „Soluției Șoricogene cu Efect Întârziat formula 86”.
Eu mă voi opri… de aici te las pe tine. Ce zici? Te-ai prins? Dacă nu, poate ai nevoie de niște cuvinte cheie: Roald Dahl, fără degete, transformare în șoarece. Oare ce titlu crezi că are? Scrie la comentarii, îți voi spune dacă ai ghicit corect!
Dacă tot nu te am convins, poate ai fi curios cum poți transforma 84 de femei în șoareci sau cum este viața unui șoarece care a fost cândva copil.
Comentarii recente