Solomonari, întuneric, lumină, bine, rău, prietenie ar fi câteva dintre cuvintele-cheie ale romanului, iar o întorsătură de frază memorabilă – „Să mor io, ce curaj!’’ (bine, și tot ceea ce a spus cioroiul Onceagain, care a fost un personaj secundar foarte amuzant).
E o carte care mi-a plăcut. Mi-a plăcut că Ionuț nu s-a lăsat niciodată înfrânt, chiar dacă i-a fost de multe ori frică. Personajul meu favorit este totuși Onceagain pentru că a avut un umor prost, dar care te face sa râzi continuu. Ce mi s-a părut ciudat a fost că în toată cartea au apărut idei împrumutate din basme și alte romane SF.
În povestea aceasta, intrăm într-o lume bizar împărțită. Unii trăiau în colonii, într-o lume cumva dincolo de timp. Copiii din colonii trebuiau ca până la 16 ani să se gândească la un vis și la 16 ani se antrenau. La 18 ani mergeau la niște înțelepți să dovedească faptul că meritau să li se împlinească visul acela. Dacă își dovedeau visul, înțelepții îi duceau să își continue pregătirea și dacă nu, îi duceau în pădurea întunecată. În pădurea întunecată erau tot felul de bestii. Ionuț visa să învețe la o mare școală. El era nepotul Solomonarului Ilie și făcea parte din Comunitatea Românească. Nu toți au fost de acord că Ionuț se ridica la înălțimea Solomonarului Ilie, chiar dacă acesta l-a învățat să se lupte, pentru că Ionuț nu voia să facă rău niciunei ființe, chiar dacă era rea.
Amoralul Fotie s-a dus în colonia lui Ionuț și l-a luat să își îndeplinească visul. În Pădurea Întunecată, Amoralul Fotie l-a lăsat pe Ionuț singur și i-a făcut cadou o agrafă de păr confecționată din cel mai puternic material de pe pământ și i-a spus că atunci cand va vrea sa își facă sabie sa topească agrafa și să pună picăturile în oțelul sabiei ca să o facă arma cea mai puternică. Tot în pădurea întunecată Ionuț i-a cunoscut pe piticii de foc: Găicuță, Năsturel si Moț și pe Isidora. Isidora voia să meargă la casa vrajitoarei Malaverba și cu ajutorul piticilor să o ucidă pentru că nu voia să îl salveze pe căpitanul Teodor care făcuse un legământ cu vrăjitoarea ca să îi devină slugă împreună cu soldații lui.
În drumul spre casa vrajitoarei, cei patru se opreau la hanurile din parcele și povesteau tot felul de istorisiri și multă lume se aduna să îi asculte. Tot așa l-au întâlnit și pe balaurul Zo Y care căzuse într-o capcană a oamenilor. Ionuț l-a salvat, la fel cum o să salveze și niște licurici care erau prizonieri in casa Malaverbei.
Tot în drum spre casa Malaverbei au cules și niște flori care să îi ajute să își schimbe înfățișarea când vor ajunge acolo.
Când au ajuns la casa Malaverbei, aceștia nu au reușit să o păcălească si i-a luat prizonieri pe Ionut, Isidora, Năsturel si Găicuță. Moț căzuse într-un mormânt. Au reușit să scape, iar Ionuț l-a salvat si pe Moț. Dar imediat au fost prinși de iele, iar una dintre ele l-a mușcat de drag pe Ionut de umăr și apoi le-au dat drumul (dar Ionuț nu își va mai aminti de asta, ci va crede că doar a visat întâlnirea cu ielele). Băiatul s-a despărțit de cei trei pitici și de Isidora și a plecat să îi întâlnească pe căpitanul cetății și cei 12 oșteni care se duceau să se predea vrăjitoarei; a reușit sa facă un schimb cu ei și a luat asupra lui obligația de a deveni sluga vrăjitoarei. Vrăjitoarea a spus că îl va tortura și că îi va scoate inima și că-l va face să o omoare pe Isidora. Când a vrut să îi scoată inima, a văzut semnul mușcăturii ielei și a înțeles că nu are voie să îi facă nimic, așa că a încercat să-l dea în târg la schimb pentru solomonarul Ilie. Totuși, la târg, fiindca a fost lacomă, Zo Y a reușit să îl cumpere pe Ionuț pentru 5 solzi care îi apărau inima. Ajuns în cuibul lui Zo Y, Ionut nu a fost bine primit de toți cei care locuiau cu el, pentru că ei considerau că Ionuț nu merită ca Zo Y să își dea viața pentru el (solzii îi apărau inima și acum, când nu îi mai avea, putea să fie ucis cu ușurință). Ionut însă și-a dat seama că agrafa Amiralului Fotie îl poate ajuta și așa că, împreună cu fierarii, a făcut 5 solzi pentru balaur care l-au protejat pe acesta când a început războiul de atacul vrăjitoarelor Malaverba și Malafacta.
Întunericul înainta, așa ca a început războiul. În timpul războiului au murit câțiva dintre oștenii căpitanului Teodor, însă lupta a fost câștigată de bunătatea lui Ionuț, care, cu ajutorul licuricilor, al balaurului Zo Y și al piticilor de foc, a îndepărtat întunericul. El spunea tot timpul că întunericul este de fapt lipsa luminii, iar răul este lipsa bunătății și îi încuraja pe toți să fie buni și să nu se teamă.
După ce au câștigat războiul și au învins răul, Ionuț a plecat în lume ca să învețe și să devină înțelept ca bunicul lui.
Comentarii recente