Războiul care m-a învățat să trăiesc, Kimberly Brubaker Bradley

Acum câteva zile m-am hotărât să  încep din nou să citesc așa cum o făceam înainte, așa că m-am dus la bibliotecă și, din întâmplare, mi-am ales o carte aflată  pe un raft  ceva mai sus. La început nu m-am gândit ce vreau să citesc neapărat, pur și simplu voiam să fie ceva care să-mi placă, să mă facă să nu o mai las din mână.

Nimerisem cartea „Războiul care m-a învățat să trăiesc” de Kimberly Brubaker Bradley, volumul al doilea al cărții „Războiul care mi-a salvat viața”, pe care o citisem vara trecută . Cartea surprinde greutățile și neajunsurile din perioada Celui de-al Doilea Război Mondial și felul cum Ada, o fetiță de 12 ani, oloagă de un picior, cunoaște persoane noi, care îi schimbă radical viața și modul de a vedea lumea. Rămâne cu Jamie, fratele ei mai mic, și Susan,  femeia pe care o considera a doua mamă. E încercată de nenumărate greutăți însă nu renunță la gândul că, într-o bună zi, totul va reveni la normal. Învață să se bucure de viață și să trăiască fiecare clipă și că ceea ce contează este ceea ce faci astăzi pentru că mâine poate nu va mai exista.

Cum am spus și mai sus, această carte este scrisă de Kimberly Brubaker Bradley, o scriitoare de cărți pentru copii și adolescenți pe care o ador. S-a născut la data de 24 Iunie 1967. A fost redactor și cercetător în chimie, dar a renunțat la acest post și s-a concentrat pe cariera literară. Printre cărțile scrise de ea se numără și : „Fighting words”, „For Freedom: The Story of a French Spy” și multe altele.

Cartea aleasă de mine este o carte extrem de emoționantă și frumoasă, despre prietenie, familie și IUBIRE. Nu contează CÂT AI, CI PE CINE AI, iar acesta este cel mai important lucru pe care l-am învățat citind această carte.

M-a impresionat curajul de care a dat dovadă Ada, să înfrunte singură obstacolele care îi pun piedici și de fiecare dată când a căzut s-a ridicat și a privit înainte. Chiar dacă trecea prin nenumărate lipsuri și greutăți, a continuat să lupte pentru viața ei și a celor din jurul ei. Am realizat cât de norocoasă sunt că am o familie care mă iubește și îmi oferă tot ce am nevoie, că am prieteni care țin la mine și că fără ei nu aș fi fost eu.

Această carte trebuie citită și recitită de  toți copiii, adolescenții și oamenii mari, pentru că, după aceea, vor vedea lumea diferit. Maria Onofrei, clasa a VII-a, Unde fugim de-acasă?, Botoșani