Raymie NightingaleIată un roman din colecția „Smart” de la Arthur. Mi-a plăcut faptul că, uneori, întâmplările erau relatate din mai multe perspective. Mi-a displăcut numărul relativ mic de pagini (200). Personajul meu preferat este Raymie deoarece, trăind situații similare, pot empatiza cu ea.

Povestea are loc în 1975, în Florida. Tatăl lui Raymie, Clark tocmai ce a fugit de acasă împreună cu dentista sa, abandonându-și familia. După nu prea multă gândire, Raymie decide că, dacă ar câștiga un concurs de Miss, tatăl ei îi va vedea poza în ziar și se va întoarce acasă. Mare greșeală.

Raymie își dă seama că va trebui să impresioneze jurații, așa că alege mânuirea bastonului la proba de „expunere a talentelor”. Mama ei o înscrie la cursuri cu fosta campioană, Ida Nee. Aceasta nu este o profesoara foarte bună, terminând fiecare lecție prin a pleca val-vârtej de frustrare și lăsându-le pe fete singure. 

În cursul competiției, întâlnește două fete de vârsta ei, cu care, în alt context, nu ar fi fost niciodată prietenă.  Ele sunt Louisiana și Beverly. Fiecare dintre fete vrea să participe la concurs, dar cu scopuri diferite. Louisiana vrea să câștige banii, deoarece se află într-o situație dificilă, locuind cu bunica ei și fiind nevoită să fure mâncare și bani constant. În schimb, ca rezultat al comportamentului abuziv al mamei ei, Beverly dorește să saboteze concursul. Cele trei dezbat constant motivele existenței și vieții lor.

Povestea ne prezintă și multe alte întâmplări, precum încercarea lui Raymie de a face o faptă bună, citind povești bătrânilor de la azil. Ori: salvarea unui câine abandonat și încercarea eșuată de a-l recupera pe Archie (motanul de care Louisiana și bunica ei nu mai puteau să aibă grija). Acestea ajung și la spital, după ce Louisiana aproape se îneacă, și o  întâlnesc pe bunica ei, care îl adusese și pe motanul Archie.  Pe când erau în spital, Raymie este apelată de către tatăl ei și își dă seamă că nu știe ce să îi spună și că nu asta își dorește, așa că îi închide. Ea renunță la visul ei de a participa la concurs și de a-l aduce înapoi pe tatăl ei.

Acest roman mi se pare asemănător cu seria Percy Jackson, din 2 motive. În primul rând, și acolo găsim prietenii, care în alte circumstanțe nu s-ar fi format (ex Percy și Annabeth). În al doilea rând, și acolo regăsim copii care încearcă să își impresioneze părinții (absenți) pentru a-i „recâștiga” și a le merita iubirea.