Pulbere de stele, Neil Gaiman

Pulbere de stele

Neil Gaiman

“Pulbere de stele” scrisă in 1999 este primul roman scris doar de Neil Gaiman și este însoțit, de obicei, de ilustrații realizate de Charles Vess. Pulbere de stele are un ton și un stil diferite de majoritatea prozelor de ficțiune ale lui Gaiman, fiind scris în tradiția fantasy englezească pre- J.R.R. Tolkein și călcând pe urmele unor autori ca  Edwart Plucknett și Hope Mirrlees. El povestește aventurile unui tânăr din satul Wall, care mărginește magica Lume a Zânelor.

În 2007, cartea a fost ecranizată în filmul. primind în general aprecieri pozitive.Gaiman a făcut unele referiri la posibilitatea unei continuări sau, cel puțin, la o altă carte în care să apară satul Wall.

„Pulbere de stele” sau „Stardust” după cum este numele original al acestei cărţi, stă la baza filmului cu acelaşi nume, film ce şi-a creat foarte mulţi fani. Nu ştiu de ce uitasem de existenţa acestei cărţi însă mă bucur foarte mult pentru că a apărut şi în ediţie hardback întrucât acum câţiva ani buni apăruse iniţial ediţia paperback care avea o copertă cu actorii din film. Cum se întâmplă de multe ori, şi de această dată există diferenţe între film şi carte însă am considerat că difetenţele au fost unele plăcute, atât în carte cât şi în film.
Protagonistul acestei cărţi este Tristran Thorn, un tânăr care duce o viaţă liniştită în Satul Zidului alături de tatăl său şi mama sa (vitregă). Îndrăgostit până peste urechi de o anume Victoria Forester, acesta îi face o promisiune care pare imposibilă: să îi aducă o stea care căzuse din cer. Acceptul Victoriei îl trimite pe Tristran în aventura vieţii lui unde nu doar că va găsi steaua ci va afla mai multe şi despre mama sa adevărată şi despre originea lui.
M-a atras foarte mult această carte şi am considerat-o ca fiind o lectură relaxantă. Nu mai citisem până acum nicio carte de-a autorului Neil Gaiman şi pot spune că această primă lectură m-a atras într-un mod aparte.
Cartea cuprinde elemente fantastice şi cred că cel mai mult m-a impresionat faptul că o stea poate deveni o fiinţă umană atunci când cade pe pământ însă nu în orice loc…doar în ţinutul zânelor. Un alt element magic ce mi-a plăcut foarte mult a fost inorogul care i-a parte la acţiune încă din momentul în care se luptă cu un leu.
Acţiunea este dezvoltată pe mai multe planuri, planuri ce îi urmăresc pe Tristran şi pe stea, pe o vrăjitoare plecată la drum să îşi capete frumuseţea şi pe Lordul Septimus care a avut succes în a-şi omorî aproape toţi fraţii.
Steaua căzută din cereuri, este urmărită de foarte mulţi numai pentru interese proprii.    Aceasta vede lumea de pe Pământ cu alţi ochi din momentul în care ea ajunge aici. Legată de Tristran cu un lanţ magic ea este nevoită să şchiopăteze alături de acesta pe tot parcursul drumului extrem de lung, un drum plin de pericole dar şi de momente frumoase, un drum care îl va face pe Tristran să simtă că apropierea lui de casă şi de preaiubita Victoria îi creează de fapt un gol în suflet.
Mi-a plăcut atmosfera pe care această care a creat-o în jurul meu cât timp am citit-o şi, cu toate că unii spun
despre carte că nu are niciun sens, că personajele nu sunt îndeajuns de bine conturate sau că povestea nu îi impresionează, eu pot afirma că am avut sentimente total opuse.
Simplitatea personajelor, inocenţa şi lipsa lor de o gândire clară, i-au dat cărţii o magie aparte, o magie jucăuşă.
Un lucru relativ amuzant pe care l-am realizat după ce am citit cartea a fost faptul că am crezut că numele protagonistului este Tristan şi nu Tristran!! Puteam să bag mâna în foc că numele lui este primul menţionat şi am aflat că personajul fusese de fapt redenumit Tristan în film (de unde şi confuzia mea).
Nu vă dau mai multe detalii despre personaje şi despre lumea magică creată de Gaiman ci vă invit să lecturaţi şi voi „Pulbere de stele” şi să vă relaxaţi în timp ce visaţi şi vă amuzaţi cu ochii deschişi!

Actiunea se desfoara în satul Zidului într-o lume magică, cea a muritorilor şi cea a zânelor, iar aceste două lumi sunt separate doar de o spărtură în zid.

Anual are loc un festival unde muritorii și zânele se pot îndrăgosti și așa a apărut povestea eroului principal Tristan Thorn, care era îndrăgostit de Victoria Forester, căreia îi promite să-i aducă steaua pe care ei au văzut-o căzând în Ţinutul Zânelor.

Când Tristan se pregătea de călătorie spre ținut, descoperă adevărul despre naşterea lui și când ajunge în această lume magică își descoperă talentul de a găsi foarte ușor drumul.

Tristan, descoperă în Ținutul Zânelor.

Tristan o iubea atât de mult pe Victoria încât nu vedea frumuseţea stelei pe care o găsise în Ținutul Zânelor, însă el observă că steaua purta însemnul regelui și din această cauză ei vor trece prin multe confruntări, învingând împreună prin încredere cavalerii sumbri, fiii regelui Stormhold şi vrăjitoarele care voiau inima stelei.

Când ajunge la Zid, Tristan se întâlneşte cu Victoria, care îi mărturiseşte dragostea ei pentru un alt bărbat, cerându-i s-o ierte pentru promisiunea că va face cum dorește el dacă îi aduce steaua din Ținutul Zânelor.

În acest moment Tristan își dă seama că nu mai este îndrăgostit de Victoria, ci de stea și se întoarce în Ţinutul Zânelor, unde află că mama lui adevărată este moştenitoarea regatului.

Tristan și cu steaua mai trec și prin alte întâmplări împreună, dar ca fiecare basm și acesta se sfârșește cu bine.

Pentru mine, cartea a avut un început destul de plictisitor, dar, trebuie sa recunosc, devine mult mai bună, cu trecerea timpului, și iubesc cât de creativă este.

Eu recomand acceastă carte, chiar dacă are un inceput mai slabuț.

Tudor Rolea  Stârcea, clasa a  VII-a, Liceul Tehnic Electrotimiș, Timisoara)