Mi-a plăcut faptul că Adina a început să își amintească toate amintirile din copilăria ei și le-a scris în această carte. Acțiunea se petrece în mare parte pe strada pe care stă micuța Adina, Calea Moșilor. Ea ne povestește din punctul ei de vedere, încă de când era copil, despre viața și acțiunile petrecute ca elevă. Cartea are mai multe capitole/povestiri, dar acestea nu au legătură între ele, așa că le povestim separat, mai pe scurt, pe câteva dintre cele care, cred eu, ar putea să vă convingă să o citiți.
Calea Moșilor – În acest capitol ne povestește Adina despre cum o să se mute împreună cu părinții ei pe Calea Moșilor și era super fericită în timp ce vizita cu Anton viitoarea lor casă când strada era încă în construcții.
Unde au fugit șoimii patriei? – Din câte am înțeles din acest capitol a fost că Adina era la grădiniță și a fost aleasă să joace rolul Veronicăi în piesa școlii.
Bucur Obor – povestea asta o găsiți în Caietul elevului sau în manualul de a V-a! Știu că noi am citit apoi în clasă toată tărășenia… Bucur Obor este un magazin cu de toate care este în aproprierea casei Adinei. Atunci când a mers la școală pentru prima oara (clasa 1), a mers împreuna cu Anton și Doina să își ia uniformă și ghiozdan. Chiar s-a pierdut în imensul magazin și a trebuit sa strige o vânzătoare numele ei ca să vina mama ei să o „colecționeze”. În timp ce se mai plimbau pe acolo, a văzut niște păpuși de care s-a îndrăgostit. Erau lungi, cu păr frumos și machiaj strident. Le-a numit „Lunganele” pentru că aveau picioarele foarte lungi, și automat erau înalte. I-a arătat-o și Diei, prietena ei cea mai bună cu care stătea în bloc. Și-a cumpărat și Dia una și au început să se joace în fiecsre zi cu ele. Au decis ca Adina sa fie prințesa și Dia prințul. După un timp, Adina s-a dus din nou la magazin și acolo a văzut o altă lungană, care avea o față mult mai frumoasă ca cealaltă. Dia a fost geloasă pe ea si i-a furat capul după un timp de jucat cu ea. Adina a aflat de abia după o perioadă lungă de jucat cu Lungana ei cea veche. Din păcate, fetele nu s-au mai jucat cu păpușile din clasa a 4-a.
La moartea lui Bambi – „Cred că știam cu toții ca nu o să supraviețuiască foarte mult” (Doina, mama Adinei, a adus acasă un hamster. Vai, săracul. In primele lui zile, a venit să îl vadă Dia, și se jucau împreună, și au decis să îl lase liber prin cameră. Nu s-a mișcat primele 20 de secunde, dar după aceea, a fugit sub dulapul din cameră. Fetele au luat capătul măturii și l-au băgat după Bambi (hamsterul). Fără să știe, îl lovesc din greșeală. Cand ajung părinții acasă, îl găsesc pe Bambi care respira greu. Anton le-a luat pe fete altundeva, iar mama a avut grijă de micuța creatură. Următoarea zi era ca și nou, dar a murit după doi ani, de bătrînețe.)
Viermii de mătase – sau cum faci muncă inutilă… Copiii din clasa a3-a au avut o sarcină foarte importantă, mai exact să le aducă viermilor de mătase frunze proaspete de dud fără să cauzeze stricăciuni copacilor. Au fost împărțiți în grupe și s-au pornit să caute duzi pentru frunze. A găsit cu greu echipa Adinei pentru că mare parte din duzii pe care i-au văzut înainte erau deja ocupați de celelalte grupe. S-au dus la dudul de pe Calea Moșilor, din spatele blocului Adinei. Aveau timp până la ora 12 la prânz și era deja ora 11. Au reușit să ajungă la timp cu o sacoșă plină de frunze pentru viermii de mătase, dar le-a fost spus că nu mai au nevoie de ele pentru că deja se transformau.
Mărgărit la ora de geografie – asta ar fi numai bună ca să discutăm despre cum se făcea școală pe vremuri! Ciudată poveste! Mărgărit era un copil care a fost la școala Adinei cu câțiva ani în urmă. A fost exmatriculat deoarece era nebun. La propriu. Nu vorbea, murmura și râdea dacă îi arătai un deget -ceea ce fac și eu uneori- și umbla mereu în halat și șlapi. Într-o zi, urmau să fie ascultați copiii din clasa Adinei la ora de geografie. Mă rog, cei care nu aveau două note. În pauză, toată clasa repeta, pentru că profesoara era de groază. Dacă te bâlbâiai, 2. Dacă nu știai, 2. Era foarte aspră. Dar în timp ce toată lumea își spunea în gând orașele din aproprierea Carpaților, vine la ușă Mărgărit. Tot în halat și șlapi. Și ce îi veni în gând unui copil? Să îl bage sub catedră ca să o sperie pe profesoară.
Îl îndeasă acolo cu greu și se duce în bancă. Intră profesoara în clasă și deschide catalogul ca să asculte. Zice câțiva elevi și îi scoate la tablă. Se uită la un moment dat unul dintre ei în jos și îl vede pe Mărgărit că scoate un cap de sub catedră și începe să râdă. Se uită și profesoara în jos și începe să țipe. Ce este clar este că a venit la școală salvarea și poliția și l-au luat pe nebun și l-au dus de acolo.
Săpuneala – nu-i așa că ați trecut prin asta?! În fiecare an, băieții se pregătesc să înzăpezească fetele din clasa lor. Însă anul acesta fetele au avut un plan. Întâi au încercat să meargă pe la intrarea profesorilor, nu a mers. Le-au găsit băieții. Apoi au încercat prin intrarea secundară a elevilor, nu a mers. Le-au găsit. Apoi au încercat să iasă pe geamul de la parter, nu a mers. S-a blocat una dintre ele și le-au găsit. Ultima lor variantă ar fi fost să rămână la școală peste noapte, însă le găsește nea Paraschiv, îngrijitorul. Care se oferă să le ducă pe toate până la casele lor, că nimeni nu stătea departe. Iar băieții când l-au văzut cu mătura în mână, au renunțat la speranța de a le mai spăla cu zăpadă pe fete anul acela.
Comentarii recente