”Povestea kendamei pierdute” este un basm modern scris de Adina Rosetti care îi are ca protagoniști pe Ionuț și pe Diana, doi copii de etnie romă care locuiesc în cartierul Ferentari, din București. Ei merg la școală, se plâng de teme și se joacă pe stradă cu alți copii, în timpul liber. Diana participă la cursul de dansuri rome, iar Ionuț este pasionat de kendama și visează să aibă un canal de Youtube cu milioane de vizualizări. Ca în toate poveștile, există și un personaj negativ, Leo, un băiat mai mare, de pe Aleea Duhurilor (o zonă famată din cartier, plină de gunoaie, stăpânită de duhuri, adică de oamenii care și-au pierdut sufletul). Autoarea ne poartă într-o lume magică, în care Leo se dovedește a fi un vrăjitor, iar bătrâna care intervine să îi salveze pe cei doi copii este o zână. Cartea este o istorioară magică despre cum pot fi combătute sărăcia, mizeria și nefrecventarea școlii de către copii, prin puterea implicării oamenilor cu suflet mare. (Maria Lupean, clasa a V-a)
Cartea impresionează prin felul în care îmbină realitatea zilelor noastre cu elemente magice. Sunt prezente jocurile de actualitate (kendama, spinner), muzica la modă (”Noaptea târziu”), jocurile video. Povestea este magică, despre zâne, duhuri și vrăjitori, iar finalul este impresionant: cu ajutorul obiectelor magice (un unicorn de pluș, un spinner, un pantof de mireasă, o floare de hârtie, o mașinuță de curse, o carte de povești, un telefon vechi, dansul, un pieptene) copiii reușesc să readucă la viață Aleea Duhurilor. (Sebastian Fărcașiu, clasa a V-a)
Aceasta este o carte pentru cititorii care vor să schimbe ceva, da nu știu cum. Implicarea copiilor din această poveste ne oferă un exemplu demn de urmat de fiecare dintre noi. Adulții au de învățat de la copii că un obiect magic și o inimă mare pot salva un suflet. Trecând peste prejudecăți, prin implicare și perseverența de a ne urma visurile, putem schimba lumea. (Claudia Teleșpan, clasa a V-a)
Pe mine m-au încântat curajul și dorința lui Ionuț de a recupera cadoul primit de la bunicul său și de a aduce din nou lumină peste Aleea Duhurilor, care a stat mult timp în întuneric. Și prietenii săi au dat dovadă de curaj și devotament, ajutându-l pe Ionuț și asumându-și riscul de a rămâne blocați acolo pe veci. Diana i-a fost mereu alături și nu l-a lăsat la greu. (Paula Ittu, clasa a V-a)
Nu mi-a plăcut că oamenii de pe Aleea Duhurilor au renunțat la sufletul lor, crezând că așa nu vor mai avea probleme și că nu vor mai avea de ce să-și facă griji. Renunțând la sufletul lor au devenit duhuri și nu au mai putut să simtă bucuria, și-au pierdut visele și dorințele. Ca să-i ajute să-și primească sufletul înapoi, Ionuț îl provoacă pe vrăjitorul Leo la un concurs de kendama. Fiind susținut de toți prietenii săi, Ionuț îl învinge pe Leo și nu doar că își recuperează kendama, dar îi salvează și pe locuitorii de pe Aleea Duhurilor. Mesajul cărții este următorul: nu contează cum arătăm, sau ce etnie avem, sau din ce clasă socială facem parte, ci contează că, dacă ne dorim, putem contribui la schimbarea lumii. (Ioana Bercean, clasa a V-a)
Comentarii recente