„Povestea fără sfârșit” de Michael Ende, în lectura Sofiei Dragomir (Liceul Internațional IOANID, București)

Mi s-a părut fascinanta ideea de a călători în altă lume intrând printr-o carte. Mi-a plăcut cum autorul interpretează fantezia omului și mai ales mi-au plăcut momentele în care Bastian intuiește că în povestea pe care o citește este vorba despre el;  totuși nu-i vine sa creadă.

Bastian Balthazar Bux este un băiat de 10-11 ani căruia îi place să citească și să viseze. Bastian este grăsuț și timid și deseori devine victima glumelor proaste ale colegilor din clasă. Bastian nu are prieteni și este trist, deoarece mama lui a murit si nu se înțelege prea bine cu tatăl său. Într-o zi, urmărit de un grup de colegi din clasă, Bastian se ascunde în anticariatul de cărți a lui Carl-Conrad Koreander. Acolo vede o carte care îl intrigă, numită „Povestea fără sfârșit” și pe care o împrumută fără voia anticarului. Când ajunge la școală, Bastian descoperă că a întârziat, urcă în podul școlii și începe să citească. În carte se povestește despre tărâmul magic Fantazia, care este în pericol. O forță stranie numită “Nimic” atacă din toate părțile și distruge tot în calea sa.  Odată ajuns în Fantazia, Bastian primește amuleta Auryn și, urmând instrucțiunile pe care le găsește pe spatele acesteia: „Fă ceea ce vrei”, el însuși trăiește numeroase aventuri. Bastian se trezește în pod și își dă seama că a lipsit doar o singură zi, dar este schimbat complet. El este mai încrezător si mai înțelept, a învățat mult despre dragoste și prietenie. Cartea magică a dispărut. Bastian se simte vinovat și se duce la anticariat ca să-și ceară scuze domnului Koreander. Deși la început anticarul neagă ca ar fi avut o astfel de carte, mai târziu admite că și el a fost odată în Fantazia. El îi dezvăluie lui Bastian secretul că Fantazia este diferită pentru fiecare persoană și că această carte, de fapt, nu-i aparține. Ea provine din Fantazia și chiar în acest moment poate altcineva o citește și poate tot întâlnește Crăiasa Copilă, doar că sub un alt nume. Din acest motiv, această poveste, ca orice altă poveste adevărată, este o poveste fără sfârșit…

Am foarte multe personaje favorite: Bastian, Atreyu, dragonul zburător si loial Falkor, dar cel mai memorabil și interesant mi se pare Leul Graograman pe care îl voi descrie în detaliu mai jos. 

M-a impresionat Leul Graograman – stăpânul Goabului, deșertul culorilor. El este blestemat ca în fiecare zi să care după el deșertul. Oriunde s-ar duce, acesta arde orice urmă de viață și o transformă într-o vale plină de nisip colorat. Din acest motiv leul este foarte singur, pentru că acolo unde este el nu poate exista nicio ființă vie – de aceea este numit moartea multicoloră. Noaptea, Graograman împietrește, iar în locul deșertului creste Perelin – pădurea nopții. Bastian este singurul care se poate apropia de leu, deoarece este protejat de talismanul Auryn. Am fost dezamăgită să aflu ca Bastian nu își va tine promisiunea să se întoarcă la Graograman, să-i povestească de aventurile sale și să-i fie alături. Dacă eram în locul autorului scriam o continuare în care cei doi se reîntâlneau cumva.

În toate poveștile sale Michael Ende foloseste alegoria, multe metafore și simboluri. Am citit „Momo”, „Povestea fără sfârșit” și „Punci cu porunci” și pot spune că acest lucru este valabil pentru toate cărțile lui.  Spre exemplu, tărâmul magic Fantazia  – o metaforă pentru imaginația omului, cartea “Povestea fără sfârșit”  – portal către altă lume; cititorul Bastian – devine povestitor și „autor al propriei povești”. În numele personajelor autorul folosește aliterație: Bastian Balthazar Bux, Karl Konrad Koreander, Crăiasa Copila.

Cartea „Poveste fără sfârșit” seamănă cu alte cărți pe care le am citit. Spre exemplu, în „Cronicile din Narnia” copiii trec printr-un dulap într-un alt tărâm magic unde devin, asemenea lui Bastian, salvatorii acelei lumi. La fel și Harry Potter, care salvează lumea vrăjitorilor, ajunge acolo printr-un portal din Gara Kings Cross. O alta asemănare cu Harry Potter este faptul ca mamele lor au murit, nu au prieteni în lumea reala și nu se simt bine acasă. Bastian este victima colegilor de școala, iar Harry a familiei adoptive. Aventurile din tărâmul magic le dau puteri cu care se întorc în lumea reală. 

O recomand cu drag spre lectură, chiar v-aș îndemna să țineți minte o frază care mie mi s-a părut memorabilă: „Fă ceea ce vrei! Orice poveste adevărată este o poveste fără sfârșit!”.