Abstract, metaforic, plin de viață

Romanul Doinei Ruști aduce ceva inovator literaturii române. Prin stilul fascinant, luxuriant pe alocuri, prin tema abordată în jurul căreia se țese povestea și prin limbajul natural, „Paturi oculte” este un etalon al realismului magic al literaturii noastre contemporane. Dacă limba română ar avea prestigiul unei limbi universale, sunt convins că opera și-ar extinde granițele și ar deveni un interes major atât pentru milioane de cititori, cât și pentru regizori, întrucât punerea în scenă a unor astfel de cadre este, de-a dreptul, fermecătoare.

Subiectul are la bază niște paturi mistice din lemn de roșcov a căror istorie le leagă de o lume magică, sacră, întrucât posedă abilitatea de a-i transporta pe oameni într-o altă dimensiune a spațiului și a timpului pe durata somnului, ca mai apoi să revină în lumea reală ușor schimbați, cu modificări vizibile de fizionomie. Citind romanul Doinei Ruști părăsești cu totul lumea cotidiană. Am simțit că avantajul citirii unui roman contemporan bun este faptul că scriitorul, deși trăiește în aceeași realitate cu tine, are capacitatea de a o modela, de a crea o realitate transfigurată la care te invită, iar rolul tău de cititor îți oferă privilegiul de a te așeza confortabil între paginile cărții și de a trăi fie în Bucureștiul zilelor noastre, fie cu cu sute de ani în urmă, prin livezile de roșcovi ale zarafului.

Astfel, magia paturilor îi aduce împreună pe doi studenți de la Litere, Flori și Lev, aflați într-o permanentă necesitate spirituală de a intra în contact cu paturile speciale, din cauza cărora, în final, vor avea de suferit. Este uluitor cum Doina Ruști transcende granițele timpului, astfel cum numai un maestru al realismului magic ar putea s-o facă. Este genul de lectură care, atunci când ajungi la final, te îndeamnă să te întrebi dacă autorul a avut plănuite toate detaliile înainte să pună povestea pe hârtie. Este genul de roman pe care trebuie să-l citești a doua oară, fie pentru plăcerea lecturii, fie pentru reîmprospătarea cunoștințelor, de a dezlega din enigma paturilor oculte ce ascund o poveste destul de încâlcită.

Cu siguranță „Paturi oculte” nu este o carte ca oricare alta, ci este una dintre cele mai rafinate povești, cele mai durabile, întrucât amintirea ei nu se stinge odată ce ai închis coperțile, după ce ai citit ultimul cuvânt. Deși se pot spune multe despre relativitatea timpului în acest roman, cred că axa întregii sale formări este următorul fragment: „În loc de răspuns, ea i-a spus o întreagă istorie despre acel prim iubit, fără să țină cont că pentru Lev ea era acea primă iubire pe care n-o uiți și pe care o bagi după aceea în mințile altora, încercând să scapi, sperând s-o închizi în creierul lor și să nu mai găsească drumul spre tine.”

Mihail George-Vlăduț, clasa a XII-a, Colegiul Național George Coșbuc, Motru

doina-rusti-paturi-oculte-biblioteca-de-proza-contemporana.jpg