„Patul lui Procust”, de Camil Petrescu

„Patul lui Procust”, Camil Petrescu, editura „Agora”, anul 2012.

În „Patul lui Procust”, Camil Petrescu reușește să prezinte societatea interbelică cu o luciditate a analizei de invidiat. Fred Vasilescu este prototipul omului monden, o adevărată Ela în variantă masculină, dacă facem comparație cu „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”. Privit ca fiind o persoană superficială, Fred nu dorește decât să fie văzut așa cum este: cult, cu o viață tumultoasă și sentimente și mai încurcate. De la plimbările cu magnați americani ai petrolului și până la divanul unei dame de companie, Fred a ajuns să cunoască persoane din toate păturile sociale. Totul culminează cu aflarea poveștii unui sinucigaș, George Ladima, ce are o legătură stranie cu el – o scrisoare cu un destinatar ce îi este mult prea cunoscut lui Fred: doamna T.  Vasilescu este îndrăgostit de acestă femeie, ce a trecut prin multe încercări în timpul vieții. De prea puțini considerată fiind frumoasă, dar cu o fire foarte inteligentă și descurcăreață, doamna T. este marea iubire a lui Fred.

Și, astfel, ajungem la concluzia că „Patul lui Procust” este, de fapt, un schimb de scrisori și jurnale. Corespondând atât cu doamna T., cât și cu Fred, autorul poate să compare adevărurile personale și să afle realitatea, care este, la rândul ei, alterată. Cert este că anticalofilia lui Camil Petrescu, acest „autor” devenit personaj în roman, se poate vedea cu ochiul liber. Limbajul, însă, nu și-l modifică pentru a îndeplini acest criteriu: sensibilitatea scrisului m-a făcut să plâng la ore târzii ale nopții.

„Patul lui Procust” rămâne un roman care nu trebuie ratat. O să adorați această carte, mai ales dacă doriți să aruncați o privire atentă asupra societății mondene din Bucureștiul interbelic, înainte de momentele dramatice ale celui de-al Doilea Război Mondial. Am iubit opera lui Camil Petrescu, care m-a obligat să îmi pun întrebări pentru a descurca misterul poveștii. Totuși, întrebarea fundamentală rămâne: Adevărul meu poate fi diferit de al tău, chiar dacă simțim la fel și trăim aceleași experiențe?

Evelyn Urucu, Colegiul Național „Traian”, Clubul „Miradoniz”, Drobeta Turnu Severin.