”Pădurea spânzuraților” de Liviu Rebreanu este un roman clasic al literaturii române, publicat in anul 1922. Subiectul romanului este inspirat de un eveniment real, din drama fratelui autorului, Emil Rebreanu,  ofițer în armata Austro-Ungară care preferă să dezerteze decât să lupte împotriva camarazilor săi, fraților români. Conflictul exterior devine unul interior, autorul înscriind astfel opera literară in seria scrierilor de factură psihologică. Introspecția și autoanaliza, trăsături ale prozei moderne, redau situația dramatică în care se află Apostol Bologa, personajul principal al romanului. Universul războiului, descris de către autor, configurează un alt destin, la fel de tragic, cel al lui Ștefan Gheorghidiu din romanul ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu. Apostol Bologa este un intelectual care se confruntă cu mai multe drame, dar, ca și Ștefan Gheorghidiu, drama ”absolută” o constituie războiul.

Prin urmare, ”Pădurea spânzuraților” este un roman profund și tulburător care explorează teme precum: iubirea, loialitatea, moralitatea, conflictul dintre datorie și conștiință, în contextul războiului. Este un autor canonic, dar, în același timp, un autor care le poate transmite cititorilor săi talentul, sensibilitatea și simțul datoriei.

Recomandare făcută de către Nemeș Cristina, în cadul concursului ”Autorul meu de suflet”.padurea-spanzuratilor-bg3.jpg