„Orfanii apelor”, de Struan Murray, prezentată de Ana-Maria Oțet

Cartea „Orfanii apelor” prezintă un subiect foarte interesant și unic. Povestea începe atunci când un băiat necunoscut este găsit în interiorul unei balene aduse de maree la marginea Orașului, singurul loc populat din lume. Locuitorii sunt terifiați de acesta și presupun că el este Gazda, persoana care găzduiește Vrăjmașul, zeul care pune stăpânire pe trupul oricărui om, luând înfățișarea unei persoane dragi lor, ce nu mai este în viață. Se spune că acel zeu a înecat lumea, iar de aceea Inchiziția, protectorii Orașului, doresc să distrugă persoana și să scape de Vrăjmaș.

Ellie, o fetiță orfană, este hotărâtă să dovedească faptul că băiatul este nevinovat. Cu ajutorul Annei, prietena ei, încearcă să îl elibereze pe Seth, dar situația devine primejdioasă, așa că cele două fete trebuie să aibă grijă să nu fie prinse. Pentru a-l salva pe băiat, Ellie va fi nevoită să își dezvăluie propriul secret, și anume… Știu că sunteți curioși, dar singurul mod prin care îl puteți afla este să citiți cartea.

Pe parcursul lecturii am simțit cum trăiam întâmplările alături de personaje, cum inimile noastre băteau la unison într-un ritm alert. În unele momente doream să îi avertizez, să strig la ei prin paginile cărții sau să îi iau de mână și să îi feresc din calea pericolului. Din păcate, puteam doar să citesc mai departe, să zâmbesc victorioasă ori să urmăresc cum totul se năruie cu fiecare cuvânt adăugat. La final am rămas uimită de cât de mult mă implicasem emoțional, mai ales atunci când am privit cu tristețe cuvântul „SFÂRȘIT”. Fiecare mare aventură trebuie să aibă și un final pe măsură…

Personajul meu preferat a fost Anna, o prietenă adevărată cu un suflet uriaș, dornică mereu să ajute și să ia parte la acțiune. A fost mereu alături de Ellie, chiar și atunci când aceasta a respins-o. Cred că ea este un exemplu pentru toți și ne dovedește că, așa cum spune proverbul, „Un prieten la nevoie se cunoaște”.

Lectura mi-a amintit de momentele când doream cu ardoare să afirm, să dovedesc ceva altor persoane, așa cum și Ellie încearcă să facă pe parcursul cărții. Mi-a trezit și amintirile când mergeam pe plajă cu familia mea, deoarece orașul din poveste se află pe malul mării. Nisipul fierbinte, cerul senin, strigătul pescărușilor, apa răcoritoare și agitația din jur… Chiar este un loc de poveste, paradisul…

Vă mai spun un singur lucru: Această carte merită citită!

Oțet Ana-Maria,   clasa a V-a B, C.N. „Traian”

Clubul „Miradoniz”