Din punctul meu vedere este una dintre cele mai interesante cărți pe care le-am citit deoarece fiecare poveste a fost semnificativă în felul ei și pentru că de mult am avut dorința de a citi o carte science-fiction. Unul dintre aspectele poveștilor a fost faptul că multe dintre acestea nu aveau un final prestabilit sau aveau final deschis sau aveau un final cu totul și cu totul diferit față de așteptările mele. Au fost multe care m-au pus pe gânduri.
În volumul de povestiri „Omul ilustrat” este vorba despre un bărbat oarecare… bine, nu chiar. Vedeti voi, era acoperit cu tatuaje, iar tatuajele sale se mișcau, acestea creau cele mai miraculoase povești, povești nemaivăzute, bizare. Să spunem că acest barbat era foarte „creativ”, într-un mod care nu a depins deloc de el. Și că a înnopta cu el e o aventură pe care nu e sigur că ți-ai dori-o. Nu atâta vreme cât ești victima perfecta a tatuajelor sale, a poveștilor tenebroase pe care le ascund și pe care le vei visa. Cine citește pătrunde în vise și nu cred că poate spune că nu a fost prevenit asupra problemelor pe care le are omenirea, redate în 20 de povești.
Una dintre poveștile sale e „Racheta”. Pe cât de banal sună titlul poveștii, pe atât este și racheta lui Bondoni. Este vorba despre disperata dorință a lui Fiorello de a călători în spațiul cosmic, așa că își dă toată averea pe o vechitură de rachetă ( sau ce a mai rămas din ea). Plin de speranță, Bondoni își construiește propriul său simulator spațial numai într-o singură noapte. A doua zi i-a invitat pe toți cei cinci copii ai săi să exploreze Cosmosul. Totul devine incontrolabil atunci când o cameră devine realitatea ta, o realitate pe care propria minte ți-o creează, iar cel mai înspăimântător lucru este atunci că nu știi cum să îți controlezi propria rațiune și imaginație. Această cameră poate deveni un inamic de care nici tu nu știi că există. Și nu există nicio cale de evadare.
Povestea care m-a marcat cel mai mult a fost „Astronautul”. V-ați aștepta ca viața unui astronaut cu o familie pe umeri să fie simplă, dar v-ați înșelat. Cand ai două obiective în viață, cel de a explora tot ce cuprinde spațiul și cel de a trăi o viață alături de familie, totul se duce de râpă și atunci începi să crezi că totul trebuie să se sfârșească.
Pentru că foarte multe povestiri sunt legate de spațiu (în special cu „Astronautul”), am asociat aceste narațiuni cu „Ad Astra” și „Interstellar” deoarece au legătura cu spațiul cosmic și cu dorința de a te întoarce acasă. (Vă recomand filmele, sunt excelente)
De ce aș recomanda și altora să o citească și, mai ales, cui aș recomanda-o? Cine este mare iubitor de science – fiction și romane fantastice trebuie să citeasca această minunată colecție de povestiri. De asemenea pentru cei ce nu au chef să citească un roman stufos, sunt sigur că vor găsi din cele 20 de povestiri măcar una care le-ar plăcea sau i-ar provoca (cred că toate temele majore ale filmelor noastre de azi și ale cărților și dezbaterilor sunt, cumva, prinse în volumul lui Ray Bradbury).
Comentarii recente