Mi-a plăcut foarte mult cartea deoarece m-a ținut cu sufletul la gură, iar, de fiecare dată când se termina un capitol mă întrebam: oare ce se v-a întâmpla în continuare?
Cartea prezintă o poveste interesantă, emoționantă, și palpitantă a doi prieteni buni, un condor pe nume Isidor și o fetiță de 13 ani, pe nume Serena. Totul începe într-o seară. Serena stătea la masă, când deodată auzi la știri că cel mai bătrân animal de la zoo, un cimpanzeu, pe nume Thor, murise. Acum, cel mai în vârstă locatar de la zoo era un frumos condor. Când au auzit știrea, părinții împreună cu fetița, stabiliseră că în weekend vor merge să facă o vizită la zoo. În weekend Serena și părinții ei își făcură apariția la grădina zoologică. Serena era pasionată de fotografie, așa că, aparatul foto nu putea lipsi. Cât mergeau pe alei, aceasta luă o sumedenie de fotografii.
La un moment dat, cei 3 ajunseseră la cușca bufniței polare. Aceasta se numea Matilda, era albă ca zăpada și, într-adevăr, aceasta era foarte frumoasă. În timp ce toată lumea se îmbulzea să vadă frumoasa bufniță, Serena decise să o ia un pic mai în față. Lângă cușca bufniței era cușca Condorului. Când îl văzu, Serena l-a admirat, l-a fotografiat, iar apoi și-a continuat vizita alături de părinții ei.
Seara, acasă, Serena se uita la pozele pe care le făcuse în cursul zilei la zoo. Foarte puține erau reușite, iar când a ajuns la poza cu Condorul constată ceva: acesta nu se vedea. Se vedeau doar gratiile și ceva blurat de cealaltă parte a lor. Serena s-a gândit și știa deja ce era de făcut….Așa că își făcu un plan.
Trece un timp, iar Serena voia cu disperare să își pună planul în practică. Într-o zi, profitând că părinții erau plecați, fetița și-a luat câteva unelte și porni spre grădina zoologică. L-a scos pe Isidor din cușcă, însă, ceva se întâmplă altfel decât a plănuit; acesta nu putea să zboare. Serena nu se gândise la asta. Crezuse că Isidor va zbura imediat ce va fi eliberat iar ea se va duce acasă, liniștită, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
Nu a avut ce să facă, așa că îl luă cu ea. Timp de o săptămână l-a ascuns în camera ei. A încercat să-l ajute să zboare, l-a hrănit și s-a documentat foarte mult despre condor.
După multe căutări, documentări și frămâtări i-a venit ideea de a pleca… În timp ce ai ei împachetau pentru o vacanță la mare, ea nu hainele, ci pe Isidor îl vârî în valiză; lasă un bilet părinților în care le spunea să nu se îngrijoreze, că a plecat pentru puțin timp, că este în siguranță și că se va întoarce cât de repede posibil. Fetița a plecat la Sianaia cu speranța că va reuși să îl învețe pe Isidor să zboare.
Cei doi au ajuns cu bine la munte. Serena s-a gândit că ar putea sta câteva zile într-o casă mai izoloată, lângă padure. Cu putin noroc, au găsit o casă foarte retrasă, nelocuită, care era de vânzare. Au intrat, iar Serena nu era îngrijorată, deoarece știa că nimeni nu îi va găsi.
Serena și Isidor au petrecut câteva zile în casă, până când, într-o zi, aceasta se hotărăște să-l scoată pe Isidor la o plimbare. S-au simțit grozav, s-au relaxat, iar la întoarcere în timp ce mergeau liniștiți, Isidor începu să alerge și dintr-o dată își luă zborul. Serena crezu că se va întoarce, dar nu a fost așa. Acesta zbură până în depărtare, iar Serena îl pierdu. Fetița l-a căutat mult pe Isidor. Era foarte tristă.
Aflându-se la castelul Peleș ea a făcut multe poze, ca de obicei. Când ajunse acasă și se uită pe fotografii, observă că pe un turn era așezată o pasare mare. Era Isidor! Serena se întoarse în grabă la castel și îl găsi pe Isidor. L-a luat și au plecat împreaună la casa abandonată.
A doua zi, în timp ce se pregăteau pentru o plimbare lungă și frumoasă, s-a auzit zgomotul unor mașini care se opriseră lângă scară. Serena s-a uitat pe geam și i-a văzut pe părinții ei care erau împreună cu doi polițiști. Fata știa ce era de făcut, la fel și Isidor. Cei doi s-au îmbrățișat, și-au luat rămas bun, apoi, Isidor își luă zborul. Serena s-a revăzut cu părinții care erau panicați dar și fericiți că au găsit-o.
După mulți ani, mai exact 7 ani, Serena câștigă un concurs de fotografie, împreună cu niște colegi ai ei. Premiul era un sejur de relaxare la o pensiune inaugurată recent în Sinaia. Spre surprinderea fetei, pensiunea era chiar casa abandonată, în care ea și dragul ei prieten Isidor își petrecuseră cea mai frumoasă vară din viață. Foarte puține lucruri erau schimbate, iar Serena se simțea de parcă retrăia momentele minunate alături de Isidor. Era sigură că Isidor se afla pe undeva pe acolo, ascuns în podul vreunei vile, spunând oricui dorește să-l vadă o poveste despre prietenie, libertate și visuri. Își dorea să-l mai revadă și era sigură că se va întâmpla.
Comentarii recente