978-973-50-6240-8.jpg        Carea se deschide într-un  mod sumbru, printr-un cadru funerar, prezentându-ne  detalii  de imediat după moartea persoanei, de la pregătirile pentru înmormântare („ am văzut-o urmărind pregătirile de înmormântare”),din timpul ei şi înainte de aceste eveniment tragic. Autoare ne prezintă întâmplările  din perspectiva unei persoane care a fost martoră şi a cunoscut trecutul( mai bine spui povestea de viată ) a persoanei decedate.

Autoarea ne împărtăşeşte o parte din evenimentele din acea perioadă, aşa cum a perceput-o ea.  A ales  să expună imagiina unei ţări  din timpul războiului, a  unui cuplului  care se confrunta cu o  boală, a dureroasei şi definitivei despărțirii prin moarte, punâd aceent pe trecerea timpul în cadrul societăţii şi al familiei. Îmbinarea armonioasă a prezentului cu trecutul, o face pe Andreea Răsuceanu să dea viață personajelor, alegând modele umane, cu tăsături bine definite, ale unei peroane din societatea actuală. Scoate în evidenţă viaţa, coincidenţele, suferinţele, destinul şi moartea.  În  O formă de viață necunoscută, pasiunea pentru un București intim și pentru geografia interioară a străzii Mântuleasa se vede mai clar decât în alte carţi. Vorbim, de fapt, despre un mare proiect intelectual pe care autoarea îl pune cap la cap, avand la bază şi o parte educativă. Este o poveste alcătuită prin ramificațiile unor mari teme, așa că autoarea induce ideea de a  lupta cu timpul și, desigur, cu moartea. Fiind o carte interesantă, cu un subiect destul de atractiv, cu informaţii utile şi uşor de înţeles, acesasta este destinată tineriilor. Volumul se deschide cu o serie de povestiri separate între ele printr-un rând liber, acestea având o oarecare  conectare între ele. Ulterior este împărţit în trei   povestiri care se numesc: IOANA,  STANCA, ELENA. Aceste nume făcând referire la , „un punct pe  harta mişcătoare a zilei” şi două persoane( personajele în jurul cărora se  desfăşoară acţiunea).

Andreea   foloseşte un stil şi limbaj uşor de înţeles de majoritatea persoanelor. Ne oferă numeroase explicaţii, cât şi detalii ale evenimentelor, locului desfăşurării acţiunii şi înfăţişării persoanelor.( „albastrul privirii”, „ locurile arătau altfel”, „apelor tulburate”, „oglinda mea, metalică, cu capac emailat”, încăperea albă de spital”, „ mere maronii stafidite în livada lor” etc.)