HRISTOS RĂSTIGNIT DIN NOU
Cartea “ Hristos răstignit din nou” a fost scrisă de autorul grec Nikos Kazantzakis în anul 1948. A fost ulterior tradusă în limba română cu titlul ”Hristos răstignit a doua oară”. Romanul a fost publicat de Editura Humanitas Fiction, în anul 2008, și a fost încadrat în colecția Raftul Denisei. Autorul cărții spune în biografia lui că în tinerețe și-a dorit să ajungă călugăr ortodox, însă lucrul acesta nu a fost posibil. De aceea, când a ajuns la bătrânețe, Nikos Kazantzakis s-a dedicat scrierii unor cărți pe temă creștină, precum romanul aflat în discuție. Personajele din roman sunt puse de către autor în ipostaze ce le testează valorile creștine, acestea reușind să creeze scene care sunt de o actualitate ce pot surprinde cititorul. Romanul surprinde viața comunității din Lykovrysi, un sat grecesc ortodox, aflat sub stăpânire otomană. Pentru locuitorii acestui sat viața este ușoară. Sunt oameni bogați, care nu duc lipsă de nimic. Având libertatea credinței, întrucât satul era condus de un singur turc, preotul și fruntașii satului se hotărăsc să pună în scenă, în Săptămâna Mare, Patimile lui Hristos. Astfel ei aleg șașe oameni din sat ce se potrivesc caracterului Magdalenei, al lui Iuda, ale lui Petru, Iacov și Ioan și în sfârșit al lui Hristos. Tânărul păstor Manolios va fi Isus, iar Mihelis, Kostandis și Iannakos-apostolii Petru, Iacov și Ioan. Pentru a fi la înălțimea misiunii încredințate, cei patru se apropie de Scriptură și se întorc spre credință, încercând să-și ajute semenii. Când un sat vecin este distrus de turci, refugiații le cer adăpost celor din Lykovrysi, dar mai-marii comunității îi refuză de teamă să nu-și piardă pământurile și autoritatea. Manolios și tovarășii lui devin astfel propovăduitorii unei credințe centrate pe fapte și pe Scripturi. Liderii spirituali ai satului devin noii farisei care nu vor șovăi să ucidă și care îmbrățișează credința doar cu vorba, nu și cu fapta. Punctul forte al acestei opere este capacitatea de a atinge corzile sufletului, poate, de creștin neantrenat. Romanul are această putere de a prezenta o lume în care credința se mai află doar pe buze, fără a schimba inima, și în care cel ce face fapte vrednice de credința lui este persecutat. Cititorului i se pune, astfel, în față o realitate a vremurilor în care trăiește, realitate pe care de altfel ar ignora-o. Personal, mi-a plăcut cartea întrucât abordează o temă cu care eu sunt familiară, dar pe care am găsit-o, de această dată, într-un nou context. Am apreciat capacitatea autorului de a prezenta realitatea lumii de azi, în care sacrul este doar
ritual și credința nu mai are o așa mare importanță. Conflictele interioare ale personajelor duc la salvare, prin moarte din păcate, sau devin copleșitoare, aducând distrugerea. Avram Miriam C.N.”Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuți