coraline.jpeg

 „Coraline” este o carte încadrată în categoria literatură fantasy pentru copii, fiind publicată inițial în 2 iulie 2002.

   Cartea aceasta am primit-o cadou de la mama mea când eram în clasele primare. Fiind dintotdeauna o iubitoare a straniului am fost mai mult decât încântată de această carte. Imaginile pot spune că îmi dădeau fiori pe atunci, dar povestea era una de-a dreptul fascinantă. Am recitit această carte de aproximativ trei ori de-a lungul timpului și pot spune că de fiecare dată am descoperit lucruri noi. Da, cartea este una destinată copiilor, dar din punctul meu de vedere ea poate ține captivat și un cititor adult prin intermediul simbolisticii și detaliilor mărunte, dar importante de care dispune. De exemplu, cealaltă mamă poate fi asemănată cu o văduvă neagră care își țese pânza pentru a prinde prada. De sigur, sunt mai multe detalii de acest fel, dar vă las să le descoperiți voi pe parcurs. Astfel, cred că un bun mesaj al cărții ar fi că familia ne iubește necondiționat indiferent de felul în care o arată, dar și că „nu tot ce zboară se mănâncă” și nu oricine spune că ne vrea binele chiar o face.

Tot prin intermediul acestei cărți am descoperit scrierile lui Neil Gaiman, care vor fi mereu preferatele mele. Un bun exemplu ar fi „Cartea cimitirului”, o altă carte extrem de interesantă cu o poveste care te ține captivat de la început până la final. 

    În încheiere vă voi lăsa mica descriere de pe spatele cărții, care pe mine una m-a făcut să vreau să o citesc chiar în momentul în care am pus pentru prima oară ochii pe ea: „Nu întotdeauna dacă deschizi o ușă dai de o altă încăpere. Nu știi niciodată când te așteaptă o lume paralelă de cealaltă parte.  Realitatea nu s-au mai transfigurat atât de straniu de când Alice s-a rostogolit în gaura iepurelui și a ajuns în Țara Minunilor. Curaj, imaginație, prezență de spirit… și o pisică neagră- iată de ce are nevoie Coraline pentru a porni în aventură. Tu ai cercetat toate ușile din casa ta?… ”

 P.S: Dacă știți engleză recomand varianta audio a cărții narată chiar de autorul acesteia. Din punctul meu de vedere este un foarte bun mod de a înțelege și mai bine cartea deoarece naratorul o povestește exact așa cum și-a imaginat-o în mintea sa în timp ce o scria.

„Coraline” de Neil Gaiman cronică realizată de Chiș-Cohan Ada Vanesa, Cercul transdisciplinar al adolescenților împătimiți de călătorii – Colegiul Național MOISE NICOARĂ, Arad