În această poveste este vorba despre viața de zi cu zi a oamenilor, practic despre viața însăși. Lectura încearcă să arate schimbările din zilele noastre și cât de repede trece timpul, așa de repede, încât nimeni nu se mai poate bucura de el. Totodată, autorul vrea să constatăm cât de monoton a ajuns stilul nostru de a trăi, ca oameni. Imaginația este singurul nostru ajutor, iar numai noi ne putem modela o viață de care să fim mândri.
Din punctul meu de vedere, cel mai interesant lucru pe care povestea îl ține ascuns este că și în prezent lumea încearcă să remedieze problema. Lucrurile reținute de mine din întreaga lectură au fost că oricât de rătăcit sau păcătos ai fi, întotdeauna ai pe cineva lângă tine. Nu trebuie să te dai niciodată bătut când te afli într-o situație complicată. Povestea mi-a arătat cât de mult ar trebui să prețuiesc timpul și momentele pe care le-am experimentat până acum.
Aceasta lectură mi se pare emoționantă. Au fost evenimente amuzante, triste, sau chiar anumite surprize care m-au lăsat cu gura căscată. Povestea mi-a amintit de după-amiezile călduroase de vară petrecute cu prietenii mei, totodată de perioadele în care mai interveneau unele certuri copilărești, iar fiecare se plictisea acasă, singur. Existau zile în care timpul trecea greu, dar totuși mă mulțumeam și acceptam faptul că aveam nevoie de o pauză sau o deconectare de la tot stresul și grijile acumulate. În momentul acesta mi se pare amuzant faptul că noi ne contraziceam pentru niște motive irelevante.
Ce m-a impresionat cel mai mult la această lectură au fost ambiția, curajul, imaginația și spiritul de aventură al fetiței. Ea este un exemplu pentru oamenii din zilele de azi, nu numai pentru că aceasta s-a luptat pentru ceilalți, dar și pentru că ea ne-a arătat că dacă vrei, îți poți găsi mereu câte ceva de făcut.
Dacă aș avea vreodată șansa să mă întâlnesc cu Momo, cu siguranță i-aș pune multe întrebări. De exemplu, mă întreb, oare ce a motivat-o să meargă atât de departe? Cum a avut atâta curaj, pentru o simplă fată care abia a ajuns pe fața pământului? Sau poate… e dintotdeauna, cine știe? Cum a ajuns în acel amfiteatru? Cum s-ar descrie ea însăși?
Personajul meu preferat a fost Casiopeea, broasca țestoasă a maestrului Hora. Eu cred că aceasta este interesantă și diferită față de celelalte broaște țestoase, referindu-mă la nivelul ei de înțelegere, la aspect, la personalitate și la sarcasmul ei. Cel mai mult mi-a plăcut că ea putea să comunice cu ceilalți prin semnele și literele care-i creșteau pe carapace, și, în afară de asta, mi-a plăcut abilitatea ei de a vedea în viitor.
În concluzie, pot zice că am încercat mai multe sentimente și trăiri. Dacă aș putea compara povestea cu orice de pe lume, cred că ar fi o operă de-a lui Mozart, deoarece uneori poate fi captivantă și molcomă, dar nu după mult timp devine explozivă și plină de mister.
Recomand această carte oricui, iar nota mea finală este 10.
Săceanu Iarina
Clasa a V-a
Clubul MIRADONIZ
Comentarii recente