„Un ultim truc înainte de a trage cortina..” cred că este o expresie care s-a lipit de mine și care va rămâne pentru mult timp în bagajul meu de glumițe (poate fi folosită și cu adulții, și la ore, e o frază amuzantă)… E din această carte, care mi-a plăcut mult, mult, pentru că avea un suspans permanent, ceea ce pe mine mă atrage fiindcă, deși uneori pur și simplu nu suport suspansul, alte dăți îl ador. De data asta, evident, l-am adorat! A fost o carte ușurică, dar altfel, cu o grămadă de aventuri desprinse parcă din filme pentru copii și cu multe întorsături de situație.
Lewis Barnavelt, un băiat la vreo zece ani, care este orfan, se duce să locuiască alături de unchiul său, Jonathan Barnave, în orășelul New Zebedee.Ce este ciudat, însă, este felul în care se aude un ticăit ciudat în toată casa.
Alături de cea mai bună prietenă a lui, Florence Zimmermann, Jonathan se poartă minunat cu Lewis. Cu ajutorul magiei, acesta face un periplu prin istoria marilor bătălii navale de care Lewis este peste măsură de impresionat.
Evident, ca orice casă normală cu adulți responsabili, existau reguli. De fapt, doar o regulă, și anume Lewis nu avea voie să umble la raftul cu tratatele de magie al lui Jonathan.
Și ca orice copil normal, vrând să se laude unui prieten, acesta încalcă regula pe care Jonathan i-o spune de o viață, și astfel învață cum să facă o vrajă care îi poate învia pe cei morți. Fiind doar un băiețel, nu și-a dat seama că a dezlănțuit furia lui Isaac Izard, un vrăjitor care de multă vreme vrea să aducă sfârșitul lumii…
Magia poate avea consecințe teribile și poate distruge sufletul unui copil. Băiețelul a umblat printre cărțile unchiului său, pentru că așa se întâmplă atunci când ți se interzice ceva, și a trezit la viață forțe vrăjitorești care vor să distrugă lumea și să aducă Ziua Judecății de Apoi pe Pământ. Dacă reușesc sau nu, vă rămâne să descoperiți citind.
Comentarii recente