Aldous Huxley, „Minunata lume nouă”, editura Polirom, anul 2011, traducători: Suzana Bantas, Andrei Bantas.
Am sentimente condradictorii cu privire la acest roman. „Minunata lume nouă”, scris de Aldous Huxley, este, fără îndoială, o capodoperă a literaturii: un SF veritabil, care ne prezintă o lume distopică. Dar anumite detalii m-au făcut să privesc uluită hârtia tipărită. În final, mi-a plăcut, deoarece am reușit să mă transpun în poveste, să văd partea plină a paharului, în ciuda finalului pesimist.
Suntem în anul 632 după Ford (sau anul 2540), iar viața nu mai este aceeași. Oamenii care nu au acceptat schimbarea se află în rezervații, iar restul lumii își continuă cursul. Idealul universal: distracția. Fiecare persoană aparține unei caste anume, a căror denumire e inspirată din alfabetul grecesc: de la Alfa (cei care sunt considerați vârfurile societății) până la Epsilon (al căror creier este modificat încât să aibă un IQ mic).
Într-o societate în care copiii sunt creați, nu mai există ideea de familie și drogul SOMA este consumat pentru a aduce uitarea în fața problemelor vieții, tânărul John este o excepție. În urma unei vizite a unui Alfa plus, Bernard, John este luat din rezervația în care se născuse și este adus în societatea actuală. Privit ca un animal de joacă, bărbatul caută liniștea, dar totul este în zadar.
Ceea ce m-a impresionat este că John nu renunță la valorile sale umane. Știe că ceva nu este în regulă și refuză să accepte compromisuri, să închidă ochii în fața unei societăți impersonale, unde conceptul de iubire este ridiculizat. „Minunata lume nouă” nu este un roman facil, chiar dacă stilul de scriere este modern și concis. Povestea și lumea descrisă de Huxley m-a înspăimântat și m-a fascinat, în același timp.
Evelyn Urucu, Colegiul Național „Traian”, Drobeta Turnu Severin.
Comentarii recente