Motto: ”Drama este că nu mai are inimă de câine, ci una de om”. (Mihail Bulgakov)
Nuvela face parte din proza fantastică a scriitorului rus Mihail Bulgakov și a fost scrisă în 1925, dar a fost publicată abia în anul 1987, în revista ,,Znamia”(Drapelul), întrucât această operă aborda un subiect neagreat de partidul din acea vreme, nuvela circulând prin anii 20’ clandestin. Prin ,,Inimă de câine’’ se proiectează o critică aspră la adresa comunismului și a dorinței comuniștilor de a crea ”omul nou”, concept prezent și în societatea românească înainte de Revoluția din 1989.
Nuvela debutează cu reflecțiile câinelui Șarik (apelativ rusesc pentru animalele patrupede), un dulău vagabond, flocos și lihnit de foame, care hoinărea pe străzile Moscovei. Câinele are norocul de a-l întâlni pe profesorul Filipp Filippovici, un om de știință care îl va atrage pe dulău cu un salam de cea mai bună calitate și îl va adăposti în locuința sa luxoasă pentru vremurile respective. Dar mâncarea bună, zgarda prețioasă și alte privilegii la care alți câini nici că ar putea visa, vor fi doar prefața pentru un experiment cât se poate de inimaginabil: mânat de ambiții științifice, profesorul se simte pregătit să efectueze un transplant de hipofiză și de gonade de la un om, lui Șarik, cu scopul de a proba o teorie a regenerării și a întineririi. Operația este una grea, dar a fost efectuată oarecum cu succes, deoarece câinele a rămas în viață, deși rezultatul nu a fost cel dorit, deoarece câinele nu va întineri, ci doar se va umaniza, o umanizare de joasă speță a societății. Șarik devine o adevărată pacoste la casa omului, capătă trăsături umane, dar are un comportament primitiv, fără prea multe cizelări, devenind chiar violent atât fizic, cât și verbal. La început acesta scotea doar fragmente de cuvinte auzite de prin colțurile străzilor pe unde obișnuia să hoinărească, iar încetul cu încetul a ajuns să gândească singur și să-și dorească o identitate proprie, ca orice cetățean. Profesorul se satură de comportamentul tot mai vulgar și mai violent al lui Șarikov, îl operează din nou și acesta se transformă iar în câine.
În timp ce citeam cartea, mă gândeam că trebuie să fie un adevăr ascuns al acestei nuvele, pe lângă critica adusă comunismului din acele vremuri în Rusia, așa că am început să mă documentez despre anul 1917 în Rusia și am aflat despre răsturnarea regimului țarist și instaurarea comunismului. Câinele om, Șarikov Poligraf Poligrafovici, așa cum susținea el că îl cheamă, reprezintă tipul revoluționarului pe dos: un proletar leneș, bețiv, lipsit de orice urmă a idealului care i-a dat viață. Ideile nobile ale profesorului se năruie, ca o reprezentare a contextului istoric al Rusiei revoluționare a anilor 20’ din secolul trecut. ,,Inimă de câine” a fost scrisă pentru ca oamenii să fie în măsură să evalueze pe deplin rezultatele revoluției și declinul societății proletare sovietice. La urma urmei, numai prin menținerea legăturii cu trecutul se poate construi un viitor mai favorabil.
Andriuc Călin, clasa a X-a
C.N. ”Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuți
Comentarii recente