„Roman pe tema prieteniei. Cuvintele-cheie (la aprecierea tânărului de 11 ani) ar fi rezistența, legăturile speciale, prietenia animalelor, depășirea obstacolelor.
„N-am simțit semnele” e una din frazele cu rezonanță tristă, „onorată societate”. Mie mi-a plăcut cel mai mult lucrul care m-a făcut că citesc cartea, adică prietenia dintre toate personajele importante și legăturile create între oameni și necuvântătoare. Eu cred că personajul meu preferat este Rémi, deoarece am fost impresionat de reacțiile sale la întâmplările prin care trece și de gândurile lui.
A fost odată ca niciodată un băiat pe nume Rémi, care a fost abandonat de părinți când era mic și adoptat de o doică. Aceasta era o femeie foarte bună și a avut o mare influență asupra lui. Din păcate, bărbatul ei a avut un accident și a trebuit să îl vândă (!) pe Rémi unui muzicant pe nume Vitalis. Dar, din fericire, Vitalis era și el un om bun, de la care băiatul a avut multe de învățat.
Bătrânul era înconjurat de patru animăluțe: Capi, Zerbino, Dolce și Inimioară/Suflețel – trei câini și o maimuțică.
Ei au plecat la drum, ocazie cu care Rémi a descoperit lumea, cu bune, cu rele și a învățat să cânte, să citească și să scrie. În drumul lor, a cunoscut o mulțime de oameni (de exemplu, pe Arthur și mama lui, pe Mattia, Garofoli, Lise, tatăl ei, Moș Pierre și familia celor doi).
După ce a stat doi ani la Moș Pierre, a plecat din nou în lume, dar, de data aceasta, cu Mattia și Capi, căci Zerbino, Dolce și Suflețel muriseră între timp, în tot felul de situații triste. Drumul lor, început la Paris, i-a făcut să colinde țara până la Varses și, acolo, s-au întâlnit cu Alexis, unul dintre frații Lisei (familia trebuise să se destrame când Moș Pierre, florar de meserie, rămase dator pe urma unei calamități și l-au închis la datornici). Alexis lucra în mină și când, accidentându-se, nu mai poate să intre în schimb, Rémi îi ia locul. Din păcate, o galerie se surpă și mulți oameni au murit, dar, din fericire, el a scăpat cu bine.
Apoi, a plecat din nou cu Mattia să își caute vechea doică, de la care, regăsind-o, află că e căutat de propria familie (va descoperi cu uimire că mama lui e tocmai mama lui Arthur).
În final, aflăm cum Rémi s-a căsătorit cu Lise, au avut o viață foarte frumoasă și, la botezul primului copil, i-a invitat pe toți prietenii la o cină festivă, prilej cu care Mattia și Rémi decid să înființeze un program de ajutorare a muzicanților ambulanți.”
Comentarii recente