„Tu nu ești un erou, iar eu nu sunt frumoasă, zise fata, și probabil că nu vom trăi fericiți până la adânci bătrânețe. Dar suntem în viață și suntem împreună, și vom fi bine.”
Cartea „Mașinării infernale”, primul volum din seria „Cronicile orașelor flămânde”, de Philip Reeve, ne propune o imagine a viitorului în care întreaga lume e un teren de vânătoare, orașele au devenit niște mașinării gigantice pe roți care se vânează unele pe altele, într-un război al supremației. În noul oraș Londra, Tom lucrează ca ucenic al istoricilor, însă mai mereu oftează după o viață aventuroasă, de erou. Adevăratul său destin începe doar atunci când, mânată de dorința de răzbunare, Hester Shaw apare ca un spectru și atacă. După ce străina încearcă să îl înjunghie pe cel mai faimos arheolog al Londrei, Tom decide că el trebuie să fie cel care o prinde, așa că o urmărește, însă sfârșește prin a depăși limitele orașului. În călătoria lui alături de Hester înapoi spre casă, află povestea tristă a fetei și află cine este, de fapt, presupusul antagonist. Astfel, amândoi descoperă că atât aventura, cât și dragostea sunt hărăzite oricui îndrăznește.
M-a frapat încă de la începutul cărții faptul că orașele mari „înghițeau” târgurile și orașele mai puțin dezvoltate. M-a făcut să mă gândesc la legea apelor, unde peștele mic este înghițit de unul mai mare, devenit, la rândul lui, hrană pentru un chit. De fapt, asta este și regula societății noastre contemporane…
Andradamai reținut din carte? Că răzbunarea nu trebuie să ajungă niciodată un scop, întrucât duce la înfăptuirea unor fapte groaznice și că încrederea în prieteni poate fi uneori cheia către regăsirea de sine. Iar, după cum zice și citatul de la început, atâta timp cât suntem împreună cu cei iubiți, vom fi bine. Andrada Trempe , clasa a 7-a, Școala Gimnazială ,,Oltea Doamna”, Oradea
Comentarii recente