Markus Zusak, Hoțul de cărți

,,Hoțul de carti” scrisa de Markus Zusak
In timpul perioadei naziste, Liesel si fratele ei mai mic sunt duși la o familie adoptivă din afara Münchenului, dar, pe drum, fratele fetei moare, iar ea este singura dusa la familia adoptiva. Fiindca nu se putea adapta asa bine la scoala, deoarece nu știa sa citească tatăl ei o invata cu ajutorul primei cărți furate pe care o luase de la înmormântarea fratelui ei.In fiecare zi, Rudy, partenerul ei de joacă, venea sa o conducă de acasa la scoala si înapoi.Pe cand trupele germane conduse de Hitler omorau evrei, Max, fiul unui prieten de-al lui Hans, tatăl lui Liesel, a cerut sa il ascundă la ei in pivniță pana se termina această perioadă împotriva evreilor.Dupa putin timp, Rosa, mama ei adoptivă, a trimis-o sa duca hainele călcate la primărita pentru a mai primi niste bani ca sa trăiască mai bine. In fiecare zi, primărița o astepta pe Liesel cu rufele si o invită la ea in biblioteca pentru a putea citi cărți, dar intr-o zi primarul a văzut că cele două citesc si această scenă i-a amintit de fiul său iar din acesta cauza a dat-o afară pe Liesel si nu o mai poftit-o în casă lui niciodată. Totuși, asta nu a împiedicat-o pe Liesel sa ia carti din biblioteca primăriței, deoarece ea se strecura prin fereastra lăsată deschisă chiar de primărită pentru ca Liesel sa ajunga la cărți. Chiar dacă prietenul ei a indemnat-o sa nu faca asa ceva, ea tot nu l-a ascultat si a continuat să fure cărțile din bibliotecă. Dupa cativa ani, Hans a fost recrutat in armata, iar cand s-a intors într-o seară americanii au bombardat casele oamenilor, iar Liesel a fost singură care a supraviețuit, fiindca a adormit in pivniță scriindu-și cartea primită de la Max. Dupa cativa ani de la pierderea celor dragi, Liesel l-a întâlnit din nou pe Max, evreul ascuns de ei, care a plecat înainte de bombardament pentru binele familiei.
Cartea m-a invatat multe lucruri si as vrea sa o citesc din nou, pentru ca este o carte foarte atractivă,interesantă si cred ca oricărui cititor i-ar face plăcere să o citească.
Aceasta carte m-a facut sa realizez cat de scurtă poate fi viata si ca intr-o secunda se poate schimba totul, de aceea trebuie prețuită fiecare clipa.
O carte buna trebuie sa iti transmită emoții, iar această lectură mi-a stârnit curiozitatea, bucuria, mila, entuziasmul, tristețea și speranța.
O recomand tuturor cititorilor dornici de o carte buna care te poate face a chiar să plângi (eu una chiar am plâns la final).
Patricia Andreica, clasa a VII-a, Liceul Teoretic Elf