Maria (11 ani) crede că este „o carte pe tema curajului (pentru că, într-o lume străină, cu câini în loc de pisici, hotel în loc de acasă, boală în locul unei mămici sănătoase), Olguța se descurcă.
Fraza mea preferată: „Îmi jignești inteligența!” Îmi place că povestea, evident ficțională, pare așa de reală. Am îndrăgit-o pe Olguța pentru curajul și sinceritatea ei (și mi-a plăcut că anumite personaje, deși erau atât de diferite, se înțelegeau atât de bine).
Olguța Tomescu e o fată inteligentă, curajoasă și sinceră, dar are o mamă bolnavă și care duce lipsa banilor. Într-o zi, Olga află că trebuie să plece (chiar în acel moment!) cu mătușa ei, Nina, despre care nu știa prea multe.
La început, cele două nu sunt prietene prea bune, dar află că au ceva în comun: câinii! (câinii sunt „interziși” în lumea lor „pisicească”).
Iau cina într-un restaurant luxos, când un tip dubios (Maximilian, care lucra pentru Constantin, bunicul Olgăi) le amenință și le „obligă” să se întâlnească cu Constantin. Olguța nu prea își dorește asta, crezând că bunicul ei e doar un ticălos bogat.
Maximilian nu se lasă ușor, o urmărește pe Olga, pe Farid (ei, da! Câinele ei… v-am spus că se confruntă cu „provocări” noi) și pe Victor, noul ei prieten, trimis de Nina să o protejeze. Maximilian recurge la metode „barbare” pentru a-i prinde pe cei doi copii.
Olguța renunță la orgoliu și acceptă să își întâlnească bunicul; cât timp așteaptă, găsește câteva lucruri „ilegale” (pe care le fotografiază pentru un eventual șantaj!).
Când își întâlnește bunicul, primește de la acesta vestea că totul nu a fost decât un test de inteligență, anume creat de el. Bunicul va pleca în scurt timp pentru a salva viața mamei Olgăi… și aici își iau la revedere.”
Comentarii recente