Cărticica aceasta este un fel de roman grafic, a cărei temă este educația și prezintă gândurile Malalei despre cum școala ar putea să facă lumea un loc mai bun. Mie mi-a plăcut un gând din ea: „îi ajutăm pe cei aflați în primejdie, chiar dacă ne separă un ocean”.
Mi-a plăcut faptul că Malala a decis să fie ea persoana care să vorbească în numele tuturor, pentru redeschiderea școlii, dar nu mi-a plăcut să văd că atâția copii lucrau ca niște adulți, zi de zi (în loc să se ducă la școală). Și nu îmi place nici să mă gândesc că Malala a avut o viață grea în copilărie, deși o admir pentru ceea ce a ajuns să fie ea acum. Ea este una dintre persoanele mele preferate, pentru că a avut curajul să facă mereu ceea ce majoritatea nu ar îndrăzni: să lupte pentru ce-i al ei!
Sincer, din poveste aș schimba momentul în care Malala a văzut cei doi băieți și o fată de vârsta ei într-un „turn” de gunoi, muncind (alternativa ar fi fost poate să cerșească, dar era la fel de rău), însă știu că acestea sunt realitățile din lumea în care a crescut ea, cu război și cu amenințări talibane.
Povestea scrisă de Malala este frumoasă. Începe așa: a fost odată o fată pe nume Malala, care a văzut la televizor un băiețel cu un creion magic. De când a văzut creionul, în fiecare noapte își punea dorința să aibă și ea un asemenea creion și își spunea că, dacă l-ar avea, ar face lumea să fie un loc mai bun. Că, de exemplu, ar construi clădiri de afaceri pentru tatăl ei, ar șterge războiul de pe fața pământului, le-ar da băieților și fetelor aceleași drepturi.
Într-o zi, Malala a văzut o fată care se chinuia împreună cu frații ei să strângă gunoaiele de pe jos. A doua zi, și-a luat puțin gândul de la creionul magic și și-a propus să devină cea mai bună elevă din clasă. Nu peste mult timp însă, au venit patru oameni „în forță” și le-au interzis fetelor să mai frecventeze școala. Malala era complet distrusă, nu știa ce să mai facă.
Ea s-a gândit că, dacă cineva ar împărtăși povestea, lumea o va asculta și o va ajuta. Și s-a gândit că ar putea fi tocmai ea acea persoană. Așa că s-a apucat să își scrie povestea și a povestit-o miilor de oameni. Până și cei mai populari reporteri își doreau să o asculte. Vocea ei era prea puternică pentru cei negativi, așa că au fost obligați mii de oameni să redeschidă școlile, pentru toți copiii din lume.
Iar acum, Malala și-a dat seama că nu are nevoie de un creion magic pentru a face lumea un loc mai bun, deoarece magia ei erau cuvintele, vorbele pe care le rostea. Acum Malala este foarte fericită, dar nu din cauza laudelor pe care le primea zilnic, ci pentru că a reușit să ajute oamenii care aveau nevoie.
Comentarii recente