Primo Levi, „Mai este oare acesta un om?”, editura ART, anul 2018, traducător: Doina Condrea Derer.
Romanul autobiografic al lui Primo Levi a fost o premieră pentru mine. Citisem multe cărți despre Holocaust, dar nu apucasem să intru în gândurile supraviețuitorilor și să conștientizez totul la un nivel atât de profund.
„Mai este oare acesta un om?” m-a uimit în toate modurile posibile. Primo Levi a reușit să creeze un roman viu, care este de-a dreptul tulburător. Totul începe încă din vagonul unde tânărul Levi este repartizat. Nu știe unde este dus, iar cele câteva zeci de suflete înghesuite în câțiva metri pătrați nu au nici cea mai vagă idee. După drumul chinuitor până la Auschwitz-Birkenau, cel mai mare lagăr de exterminare nazist, Primo este etichetat ca fiind apt pentru muncă, ceea ce îl scăpă de o moarte rapidă prin gazare. Zbuciumul interior, durerea trupului, foamea ucigătoare, totul este prezentat cu măiestrie. Primo Levi încearcă să își valorifice talentele în domeniul chimiei în cadrul laboratorului din lagăr, lăsând în urmă munca fizică. Trecând prin epidemii și prin incertitudinea de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, Levi supraviețuiește. Dar sufletul îi este distrus și calea spre recuperare este anevoioasă.
„Mai este oare acesta un om?” nu este doar un roman. E un strigăt de disperare, relatând evenimente tragice. Aceasta a fost prima mea întâlnire cu Primo Levi, care m-a făcut să îmi schimb percepția asupra lumii și a valorilor umane. Am realizat că omul este puternic, că poate trece prin încercări imposibile, dar, că, la final, cel mai important este să nu își piardă umanitatea.
Evelyn Urucu, Colegiul Național „Traian”, Drobeta Turnu Severin.
Comentarii recente