Ludmila Ulițkaia, născută la 21 februarie 1943 în Urali, Rusia, este una dintre cele mai importante voci ale literaturii contemporane. Romanul “Imago” este publicat în anul 2010, autoarea reușind prin intermediul acestuia că construiască o frescă a Rusiei în plin comunism.
Romanul urmărește evoluția unor personaje și a destinelor acestora începând cu moartea lui Stalin, în 1953, și până în 1996. Jumătatea secolului XX reprezintă epoca în care teroarea se îmblânzise, însă nu întru-totul. O epocă în care se observă o acceptare de fațadă a libertății de opinie sancționată drastic apoi cu procese și condamnări. În acest tablou personajele sunt nevoite să se dezvolte și să-și trăiască viața mimând acceptarea sistemului totalitar.
Principalii eroi ai romanului, Ilia, Sania și Miha formează un trio perfect, o prietenie strânsă care reușește să înfrângă lașitatea și trădarea, triumfând prin dragoste și curaj. Trei suflete neșlefuite, așa cum sunt prezentați inițial, încep să fie ușor modelați de către mâinile pricepute ale profesorului lor de literatura rusă, Viktor Iulievici Șengheli. Astfel își încep călătoria încercând să ajungă la stadiul de maturitate. Pe tot parcursul romanului, personajele încearcă să-și formeze o opinie care să susțină libertatea conștiinței, și nu cea impusă de sistemul totalitar. Odată ajunși la maturitate, băieții de altădată încearcă să înfrunte viața. Cititorul descoperă că nu doar maturitatea fizică ajută un om să evolueze, ci și maturitatea psihică. Ilia reușește să-și găsească scopul într-o familie construită pe baza iubirii și loialității. Alături de Olga, acesta își dă seama că nimic nu este mai important decât fericirea alături de noua sa familie. Miha nu reușește să reziste mașinii de tocat a vremurilor, astfel, după moartea singurelor persoane în care acesta vedea un sprijin, își pierde rostul vieții, ajungând să se piardă în negura necunoscutului. După ce își pierde abilitatea de a se conecta cu muzica, Sania se simte ca și cum ar fi pierdut o parte foarte importantă din el. Ajunge să trăiască o viață lipsită de lumina iubirii adusă de împlinire.
Imago devine motiv central al operei, autoarea încearcând să explice deciziile personajelor puse sub semnul maturizării morale a ființei umane. Imago reprezintă ultimul stadiu în metamorfoza unei insecte, în care aceasta atinge maturitatea, fiind aptă de a se reproduce. Autoarea reușește să demonstreze că nu toți oamenii sunt pregătiți de a-și lua viața în propriile mâini odată cu maturizarea fizică. Persoanele au nevoie de un punct în care să se maturizeze și cel mai important să înțeleagă care este adevăratul scop al vieții, înainte de a se avânta pe aripile necunoscutului.
Georgiana Berenghean, clasa a XI-a
Colegiul Național ”Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuți
Comentarii recente