Louis Basset, Războiul unui slujitor devotat

„Războiul unui slujitor devotat”, carte apărută relativ recent, transpune în cele peste 400 de pagini, cu sute de note de subsol explicative, jurnalul secretarului personal al regilor României (Carol I și Ferdinand Întregitorul), Louis Basset. Filogerman (absolvent al Facultății de Litere din cadrul Universității din Neuchâtel), scrierile sale dezvăluie o față mai puțin văzută a istoriei Primului Război Mondial (începând cu anul 1916), precum și perioada anilor imediat următori. Cartea nu este axată neapărat pe ceea ce privește beligeranța României, întrucât, în cea mai mare parte a războiului, acesta a trăit în străinătate, ca măsură de protecție acordată de regele Ferdinand. Raportându-se la cursul conflagrației pe fonturile principale din est și vest, Basset face o serie de remarci încărcate de un puternic caracter tragic – „Nu mai există umanitate. […] Nu avem numai rație de pâine, ci și de adevăr […] Ambele tabere se luptă pentru a-și domina, cuceri și extermina adversarul […] Masele hipnotizate de propagandă sunt mânate precum oile la abator și se supun benevol!”, dovedindu-se totodată un vizionar – „Asemenea lui Ludendorff, și Aliații vor dori o victorie completă, implicit zdrobirea adversarului, iar această zdrobire va germina un război, în 20 sau 30 de ani. Ca Franța după 1870, Germania nu va avea decât un singur gând, revanșa”. Basset nu se sfiește să critice unele personalități ale epocii, creându-le un portret de neimaginat în prezent, precum Ionel Brătianu (prim-ministrul Marii Uniri „a băgat țara într-un dezastru, iar țara va blestema multă vreme aventura sa!”). Finalul manuscrisului prezintă două aspecte, a căror asemănare cu prezentul este pe deplin stranie: pe de o parte, secretarul critică oamenii politici români ai vremii, deoarece România Mare, stat învingător în război, este un stat fără infrastructură, la mai bine de doi ani de la finalizarea războiului și din cauza lungilor dispute privind aprobarea legii bugetului.
Cosmin Țugui
Colegiul Național ”Eudoxiu Hurmuzachi„ Rădăuți