Nuvela a fost scrisă de M. Eliade în vara anului 1959, în mansarda unei pensiuni din Paris, în fața unei ferestre ce lăsa să se întrevadă cerul de un albastru mediteraneean, dar și un perete galben murdar, ce fusese martorul sinuciderii unui student cu doar o săptămână înainte de sosirea soților Eliade; amănunte relatate de autor în Jurnal și în Memorii.
În Bucureștiul interbelic, toropit de căldura soarelui de vară, profesorul de pian, Gavrilescu, întorcându-se acasă cu tramvaiul după ce ținuse o lecție de pian, îsi dă seama că și-a uitat servieta cu partituri în apartamentul doamnei Voitinovici, mătuşa Otiliei şi e nevoit să se întoarcă. Din clipa în care coboară din tramvai, realitatea începe să se distorsioneze, planul realului alunecând spre profanare. Aşteaptă tramvaiul din sens invers, însă în stația următoare este atras de mirosul amărui al frunzelor de nuc şi de răcoarea ce venea din grădina care aparținea unor țigănci.
Intrarea în grădina țigăncilor reprezintă ieşirea din Real, unde timpul este măsurat de ceasornic şi intrarea în Ireal, unde timpul este circular, reversibil şi nu se scurge într-o singură direcție. Timpul conceput devine o extensie a sufletului. Însoțit de o tânără, ajunge în fața bătrânei, căreia îi plăteşte 300 de lei pentru un joc: trebuia să ghicească țiganca dintre trei fete: o țigancă, o grecoaică şi o ovreică. Bătrâna poate simboliza Cerberul care păzeşte porțile Sacrului. Opera este plină de simboluri şi de semnificații. Cele trei fete sunt simboluri ezoterice care le pot întruchipa pe Ursitoare, transformate în Iele după ce eroul ratează proba ghicitului, pe Parce – divinităţi infernale care decid durata vieţii sau pe Graţii – zeiţele frumuseţii, care îl ademenesc pe Gavrilescu. Fetele pot fi văzute şi prin prisma apartenenţei lor la cele trei civilizaţii străvechi: grecoaica este exponenta unei civilizaţii antice, creatoare de legende şi de mituri; evreica este reprezentanta unei civilizaţii misterioase, care a creat Vechiul Testament, fundament al religiei creştine; ţiganca poartă o bogată simbolistică în care se împletesc diverse conotaţii ce ţin de cânt, de dans, de descântec şi de viaţa nomadă.
În concepția lui Eliade, fiecare om are două șanse de a cunoaște încă din viață Sacrul în toată plinătatea lui, prin artă și iubire. Gavrilescu le ratează pe amândouă. A treia şansă care i se oferă este de a ghici țiganca. Gavrilescu eşuează proba ghicitului. Fetele săvârşesc un dans ritualic într-o încăpere ce se metamorfozează într-un labirint dantesc din draperii, perne şi dovleci, din paravane şi oglinzi. Se trezeşte prizonier, îşi simte corpul diform; draperia este o premoniție a morții, aceasta îl strânge din toate părțile.
Reîntoarcerea în spațiul citadin este doar o aparență, cele trei ore petrecute în spațiul profan fiind 12 ani în planul real. Fosta sa elevă s-a căsătorit, soția sa plecase dupa căutări zadarnice, iar unele bancnote au fost scoase din circulație.
El se întoarce la țigănci, purtat de un birjar care este simbolul lui Charon, un luntraş către dincolo. Primit de bătrână, căreia îi plăteşte 100 de lei, este invitat să meargă la “cea care nu doarme niciodată”, la nemțoaica. În spatele unei uşi, o găseşte pe Hildegard, iubirea sa din tinerețe. Intâlnirea cu femeia iubită încheie un parcurs existenţial şi evocă motivul nunții postume. Eliberat de frică, își redobândește identitatea mitică și acceptă moartea ca formă de renaștere și împlinire orfică. Este o lume paradisiacă a morţii văzută ca eternă renaştere și reîntoarcere la izvorul tinereţii eterne.
Firul narativ al operei ilustrează, după Sorin Alexandrescu, itinerariul spiritual al personajului de la Viaţa spre Moarte, de la Profan spre Sacru, între lumea de aici și lumea de dincolo.
Citate preferate:
Pentru păcatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost, de totdeauna, arta pură. Trăiesc pentru suflet…
-Toţi visăm, spuse. Asa începe. Ca într-un vis…
Nu trebuia să visezi, trebuia s-o iubești…
Când eşti tânăr şi eşti artist, le suporţi pe toate mai uşor.
Aşa sunt artiştii, fără noroc.
Bogan Diana-Lorena
Colegiul Naţional ,,Avram Iancu” Stei
Comentarii recente