Romanul La sud de graniță, la vest de soare de Haruki Murakami prezintă o poveste de dragoste intensă și imposibilă, o poveste despre fragilitatea sufletului uman, despre pierderea unei iubiri și obsesia de a o recâștiga. Este un roman despre criza vârstei de mijloc și consecințele ei asupra celui care trece prin ea și asupra familiei sale.
Deși povestea de dragoste este una diferită față de cea din Pădurea Norvegiană, celălalt roman de Haruki Murakami pe care l-am citit, stilul inconfundabil al lui Murakami se regăsește și la această carte. La fel ca și în cazul romanului Pădurea Norvegiană, titlui cărții este numele unei melodii celebre, care este menționată de mai multe ori de-a lungul romanului, în acest caz, „ South of the border” a lui Nat King Cole.
Hajime, naratorul-personaj al romanului, era un copil singur la părinți, lucru foarte rar întâlnit la acea vreme în Japonia („Acolo unde am crescut eu orice familie obișnuită avea doi sau trei copii, iar prietenii mei din copilărie făceau parte din asemenea familii, adică mai aveau unul sau doi frați. […] Rareori se întâlneau familii cu șase sau șapte copii, dar și mai neobișnuite erau cazurile în care copilul era singur la părinți”), fapt care a dus la un ușor complex de inferioritate al lui Hajime. Întreaga copilărie și-o petrece alături de Shimamoto, o colegă cu un mic handicap la un picior, singură la părinți. Între cei doi se dezvoltă o relație specială de prietenie, nu și o iubire conștientă, ambii fiind prea mici la acea vreme. Cei doi aveau multe pasiuni comune, iar Shimamoto îl ajuta pe Hajime în relația cu ceilalți colegi. Hajime este nevoit sa de îndepărteze de prietena sa odată cu mutarea în alt oraș. Acolo, Hajime începe o relație cu o fată pe nume Izumi. Fără să își dea seama, Hajime o compară pe Izumi cu Shimamoto, ceea ce avea să facă cu fiecare fata întâlnită. El ajunge să îi frângă inima lui Izumi, culcându-se cu verișoara sa, și fără să își dea seama pe moment, să îi distrugă viața. Peste mulți ani, Hajime se căsătorește cu o femeie pe nume Yukiko și ajunge proprietarul unui bar modern din Tokyo, câștigând foarte bine de pe urma lui. Astfel, acesta are o căsnicie fericită, doi copii, un loc de muncă unde se simte foarte bine și care îi asigură o viață liniștită și lipsită de griji financiare, o viață normală. Totul se schimbă într-o zi când Shimamoto își face apariția la barul său. Deși la început a încercat să își ignore setimentele, cu fiecare zi în care ea îl vizita, iubirea dintre ei renăștea. Hajime începe să își neglijeze familia și să mintă pentru a petrece cât mai mult timp alături de Shimamoto. El începe să viseze din nou la viața ideală pe care și-a dorit-o tot timpul alături de Shimamoto, deoarece Hajime nu a renunțat niciodată la ea, a păstrat-o vie în suflet, căutând-o timp de 25 de ani în siluetele femeilor întâlnite pe stradă. Hajime este hotărât să sacrifice totul pentru a o lua de la capăt cu Shimamoto, să renunțe la familie și să lase toată viața lui de până atunci în urmă. Finalul este tragic, însă lui Hajime i se oferă șansa să o ia de la capăt alături de soția sa, care, în ciuda a ceea ce făcut, are puterea să îl ierte.
Un citat care mi-a plăcut foarte mult este: „Hajime, tristul adevăr este că există lucruri care nu mai pot merge înapoi. Odată ce pornesc înainte, oricâte eforturi ai face, ele nu se mai pot întoarce în punctul în care s-au aflat cândva. Dacă un lucru pornește strâmb, chiar dacă numai un pic, așa va merge până la capăt.” Hajime a trăit toată viața cu iluzia că ar fi putut avea o viață perfectă alături de Shimamoto, gândul la ea nu l-a părăsit niciodată complet. Amintirea acelei iubiri pure, idealizată, a rămas în mintea lui ca o obsesie: obsesia perfecțiunii. O considera pe aceasta un etalon, motiv pentru care nicio altă femeie nu l-a mulțumit și nu l-a împlinit în totalitate. Din același motiv, în momentul în care i s-a ivit oportunitatea de a recupera timpul pierdut cu Shimamoto, Hajime a fost la un pas de a-și părăsi familia, de a renunța la tot, casă, afacere, copii, bani și de a-și lua viața de la capăt cu o femeie practic necunoscută, învăluită de mister, pe care nu o mai văzuse timp de 25 de ani. Ceea ce încearcă Shimamoto să îi spună e că acești 25 de ani nu mai pot fi recuperați, că nu are cum să schimbe faptul că a părăsit-o atunci și că lucrurile nu mai pot fi ca înainte. Relația dintre cei doi se dovedește a fi imposibilă, însă obstacolele nu vin din exterior, ci din sufletele celor doi.
La sud de graniță, la vest de soare este un roman care prezintă o poveste de dragoste tulburătoare, drama bărbatului matur, cu o situație stabilă, cu o căsnicie liniștită, dar care brusc e gata să lase totul pentru o iubire mistuitoare, arzătoare, ca o fantomă din trecut care nu-l mai lasă în pace. Este un roman care ne vorbește despre importanța și influența faptelor aparent insignifiante, despre vieți distruse de fapte minore.
Ghilea Ariana
Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad
Comentarii recente