Kimberly Brubaker Bradley, Războiul care mi-a salvat viața

,,Războiul care mi-a salvat viața”, scrisă de Kimbebrly Brubaker Bradley
Ada este o fetiță, care din naștere are un handicap la piciorul drept. Ea are un frate mai mic, de 9 ani, numit Jamie. Tatăl lor a murit când Ada avea șase ani. După ce acesta a decedat, viața ei a devenit mult mai dificilă. Mama sa nu o lăsa să iasa afara din casă, spunând că este o fata defectă, pe deasupra o si bătea, însă cu fratele său se comporta frumos, nu-l bătea și nu-l jignea.La vremea respectivă, se anunța începerea unui război si toți copiii trebuia sa fie educați . Ei au hotărât sa plece de la mama lor cât de curând posibil, chiar daca Ada nu se putea deplasa. Ea exersa mersul zilnic prin casă, deși durerea era insuportabilă. Sosind ziua plecării, fetița de 11 ani si fratele sau de 9 ani, s-au furișat in trenul care urma sa-i conduca spre o viață noua.
Ajunși la destinație fiecare copil era ales de către o familie care să-i îngrijească în timpul războiului, mai putin ei, deoarece erau neîngrijiti si nimeni nu accepta problema fetei la picior. Într-un final, au fost trimiși la o doamnă numită Susan Smith, care nu i-a acceptat cu ușurință. Aceasta ii îngrijea si ii hrănea, iar pe Ada a dus-o la un doctor ca sa ii rezolve problema cu piciorul. Medicul a spus ca problemea nu poate fi rezolvata fără acordul mamei. Susan i-a trimis mamei copiilor scrisori prin care sa-și dea acordul pentru operație, dar nu a primit niciodată un răspuns. Între timp, fetița a primit o pereche de cârje. Ada avea si un ponei pe care il călarea zilnic in ciuda handicapului pe care il avea.
Într-o zi, când a venit de la călărit a surprins-o pe Susan discutând cu o femeie. Când s-a apropiat, a văzut ca nu e nimeni alta decât mama sa, care venise sa îi ducă acasă, deoarece statul o punea sa plătească, pentu ca altă femeie are grija de copiii ei pe timpul războiului și nu era de-acord. Mama lor in drum spre casă i-a bătut si a țipat la ei. Aceasta le-a spus ca nu ii iubea. A doua zi, blocul in care stateau a luat foc. Fetița l-a luat pe fratele ei și au apucat sa iasa din bloc si sa se adăpostească într-un loc de unde i-a găsit Susan. Până la urma, au ajuns acasă la Susan. Aceștia au aflat ca peste casa lor a fost aruncata o bomba si mama lor a murit. Sfârșitul a fost unul fericit urmând ca peste două luni se terminase războiul.
Elena Cuc, clasa a VI-a, Liceul Teoretic Elf