Să nu vinzi înger păzitor!, de Jutta Richter, în lectura lui Iulian Dună
În ciuda faptului că este destul de tristă, această carte este scrisă pentru copii. Ea reușește să îți creeze emoții foarte puternice, care într-un final te fac fericit. Când m-am apucat de citit această carte am simțit durerea din sufletul băiatului, dar pe măsură ce avansam în lectură, această durere devenise ceva obișnuit. Este o carte scurtă, de aproximativ o sută de pagini.
Ce spuneți să vă povestesc mai multe despre această carte minunată? Totul începe simplu, chiar modest, când încă nu se întâmplase nimic, într-o zi obișnuită. Lucrurile erau puțin în ceață, dar pe măsură ce citeam am putut înțelege că mama lui Nono, un băiețel de zece ani, a ajuns la spital, în urma violenței domestice. Nono a fost nevoit să se descurce singur pe stradă, unde și-a făcut un prieten pe nume Corsaru. Visul lor era să ajungă la mare și să deschidă un chioșc. Ei au avut parte de multe aventuri, dar într-un final au ajuns la un bar, unde se afla Regina din Caracas, care le oferă mâncare, dar și șansa de a ajunge la mare. Le-a spus că dacă ei au ceva să îi ofere, ea le va da destui bani pentru a ajunge la mare. Nu aveau nimic de oferit, așa că au decis să îi dea îngerul păzitor al lui Nono. Regina nu a crezut că este o idee bună, deoarece îi era frică să nu i se întâmple ceva rău, dar într-un final a fost de acord.
Au plecat spre mare foarte fericiți. Pe drum lui Nono i s-a făcut rău, așa că și-au găsit un culcuș, unde au adormit. Dimineața Nono nu l-a mai găsit pe Corsaru, el fugise cu toți banii. Nono era bolnav, dar și supărat. Corsaru a decis să se întoarcă. Ei au hotărât să își continue drumul, în ciuda faptului că Nono era bolnav. La un moment dat Nono a leșinat.
Corsaru s-a dus să îi ceară ajutor Reginei din Caracas. Aceasta a venit și i-a dat lui Nono îngerul său păzitor. El și-a revenit, Regina a îndeplinit visul fiecărui om al străzii care îl ajutase pe Nono, iar Corsarului i-a spus că îl va ajuta să deschidă un chioșc pe malul mării, arătându-i că Nono are nevoie de mama lui.
Aceasta este cartea în mare parte. După cum puteți vedea, este destul de sentimentală. Cel mai mult m-a supărat atunci când Corsarul a încercat să plece cu banii, dar am apreciat faptul că până la urmă a făcut ce a trebuit, întorcându-se la Nono.
Sentimentele pe care această carte ți le provoacă sunt puternice, chiar dacă un rezumat nu le poate transmite foarte bine. Majoritatea sentimentelor sunt pozitive, deși este o carte destul de tristă.
Am apreciat foarte mult faptul că Regina a vrut să îi ajute să meargă la mare și atunci când a venit să îl salveze pe Nono, înapoindu-i îngerul păzitor.
Amintirile pe care mi le-a trezit această lectură sunt unele frumoase: unii dintre noi chiar avem un prieten mai mare pe care îl putem asemăna cu Corsaru și o „zână bună” care ne ajută, pe care o putem asemăna cu Regina.
Iulian Dună, clasa a V-a B, C.N. „Traian”, Clubul MIRADONIZ
Comentarii recente