Jurnalul Annei Frank

Jurnalul Annei Frank
O altă carte despre trăirile unei adolescente realizată chiar de ea este „Jurnalul Annei Frank”. Lucrarea a fost scrisă începând cu data de 12 iunie 1942 până pe 4 august 1944 , când Anne împreună cu ceilalți șapte locatari ai Anexei sunt arestați. Însemnările Annei Frank sunt realizate la persoana I, sub forma unor scrisori adresate unui personaj fictiv pe nume Kitty căreia îi destăinuie toate frustrările, bucuriile, sentimentele de simpatie sau antipatie resimțite de-a lungul celor doi ani de izolare. Ideea scrierii unui jurnal îi vine Annei când primește de ziua ei un caiet cartonat, dar și din dorința de a avea o prietenă, căreia să-i mărturisească „lucruri mai intime”.
Anne Frank trăiește o viață normală, merge la școală, citește petrece timp cu colegi, până când tatăl ei primește o citație de la SS și decide că trebuie să se ascundă. Pe 6 iulie 1942, familia Frank se instalează într-o ascunzătoare, aflată în clădirea de birouri a tatălui numită Anexa, în care nu după mult timp, i se alătură încă 4 locatari.Cei 8 locuitori ai anexei vor reuși să supraviețuiască datorită ajutorului prieteniilor neerlandezi ai lui Otto Frank. Deși la început fata descrie Anexa ca pe un „ascunziș ideal”„Chiar dacă este ingrasios și înclinat, nu vei găsi în tot Amsterdamul, ba poate chiar în toată Olanda ,un ascunziș mai confortabil amenajat”, ulterior când nevoia de libertate și de intimitate se accentuează, spațiul o nemulțumește, mai ales pentru că este „împinsă dintr-un loc într-altul” și împarte camera cu Dussel, un doctor dentist care se refugiază ulterior.
Ca orice adolescentă, Anne Frank trăiește sentimente contradictori, trece de la tristețe la bucurie, de la furie la extaz :„Îmi vine să explodez de furie,dar nu pot s-o arat ,aș vrea să bat din picior, să țip, s-o scutur pe mama bine de tot, să plâng și încă multe altele, din pricina vorbelor răutăcioase, a privirilor batjocoritoare, a învinuirilor care mă străpung în fiecare zi iar și iar,ca niște săgeți trase dintr-un arc bine încordat și care sunt greu de scos din corpul meu”, ca mai apoi să noteze „Kitty,nu pot să-ți descriu senzația care m-a străbătut în acele clipe.Am fost extrem de fericită”. Recunoaște că „am avut de furcă cu stările mele sufletești care m-au ținut (la modul figurat) cu capul sub apă și m-au făcut să văd lucrurile doar subiectiv”.
Jurnalul Annei Frank impresionează și astăzi, căci la fel ca mulți dintre tinerii de astăzi, Anne a aspirat să fie independentă și respectată pentru cine a fost, nu pentru ceea ce și-au dorit alții să fie. Reflecțiile Annei pe teme personale, sociale și politice au astăzi o relevanță la fel de importantă ca și în epoca Holocaustului. Bianca Andreea Miruna Damian, clasa a 10-a, Colegiul Economic „Virgil Madgearu”, Galați