Jo Cotterill, autoarea bestsellerului „Lămâi, cărți și prieteni”, revine în atenția publicului cititor cu o altă operă etalon, „Jeleu – Cum am devenit superstar”.
Eroina operei este nimeni alta decât Angelica Waters, numită și Jeleu de către prietenii ei. Aceasta este o fetiță de 11 ani, puțin mai plinuță și cu multe talente ascunse, pe care le vom descoperi pe parcursul lecturii. Chiar la începutul cărții unul dintre ele iese la iveală: imitatul, dacă acesta poate fi numit talent. Jeleu era cunoscută în toată școala pentru personalitatea expresivă și pentru faptul că imita pe toată lumea, foarte convingător. Era fata amuzantă, care avea mereu glume noi și un zâmbet strălucitor pe chipul bucălat.
Însă vorbele nu exprimă întotdeauna sentimentele. În spatele zâmbetului și umorului se aflau toate nesiguranțele, prejudecățile și fricile cunoscute doar de Jeleu și de jurnalul ei.
Uneori este mai ușor să găsești un mod de a te distrage de la durere sau chiar să o ignori, decât să o împărtășești cu cei din jurul tău. Așa a făcut și Jeleu. Și-a luat sentimentele răvășite și le-a așternut pe hârtie, sub forma unor poezii pline de expresivitate și substanță. Nimeni nu știa de acele poezii, nici măcar mama ei – cu care avea o relație foarte bună. Acestea erau cele mai ascunse temeri și gânduri ale ei. Ar fi fost ca și cum și-ar fi dezbrăcat sufletul în fața celui care le citea.
Într-o zi, pe când se întorcea acasă de la școală, fiind obosită atât fizic cât și psihic, aceasta „împrumută” niște bani din geanta mamei și se duce la cafeneaua apropiată de apartamentul lor, unde lucrează sora mai mare a prietenei ei. Aici era foarte aglomerat și cu greu a găsit o masă unde să stea. Deodată a zărit un bărbat care ducea cu el o chitară și căruia îi era destul de greu să-și croiască drum prin roiul de oameni, încă având și comanda în mână. Așa că fetița se oferă să împartă masa cu el. Cei doi au început o conversație despre muzică, fata fiind impresionată de prezența bărbatului cu chitară, aceasta fiind subiectul dialogului lor.
După o discuție interesantă despre muzică și despre instrumente muzicale, timp în care își consumă și prânzul, cei doi se despart, fiecare văzându-și de drumul său. Conversația cu muzicianul necunoscut i-a influențat starea și i-a ridicat moralul copilei. Apariția acestui bărbat, pe numele său Lennon, se dovedește a fi benefică pentru fetiță, el fiind noul iubit al mamei sale – informație pe care avea să o afle Jeleu câteva zile mai târziu.
Odată cu venirea lui, oricine observă că, pentru prima dată, ea joacă un rol. Atenția pe care acesta i-o oferă o determină pe fetiță să-i citească poeziile pe care le scrie în carnețelul secret. Lennon, impresionat de talentul fetei, îi propune să participe la concursul de talente organizat la școală.
Va găsi Jeleu curajul necesar pentru a fi ea însăși? Răspunsul îl veți descoperi doar parcurgând, prin lectură, lumea aventurilor copilei.
„Jeleu –cum am devenit superstar”, lansată în 2022, la editura „Corint Junior” , colecția „Smart Age”, este apreciată atât de cititori, cât și de critici literari ca fiind o poveste captivantă și iscusită, care dezbate în amănunt tema familiei și a preadolescenței. În acestă carte avem plăcerea să urmărim trecerea lui Jeleu de la o copilă nesigură pe sine, la o puștoaică ambițioasă și talentată. Fata învață să se abdateze și să accepte schimbările vieții și creșterii sau, mai simplu, învață să se accepte pe ea însăși. Jeleu descoperă, odată cu noi toți, că masca fericirii nu este un caz singular –cazul ei- ci al tuturor oamenilor. Masca fericirii este sau devine un obicei toxic, pe care noi îl manifestăm în viața de zi cu zi, cum folosim apa. Dând dovadă de o maturitate ieșită din comun, la vârsta de 11 ani, Jeleu înțelege că acestă mască este utilă uneori și învață să o folosească, deși îi sunt dragi momentele în care nu o poartă.
Odată ce vă lăsați captivați de universul cărții „Jeleu – Cum am devenit superstar”, veți face cunoștință cu durdulia și amuzanta Angelica, zisă și Jeleu, care vă va cuceri din primele rânduri. Veți trăi sentimentele unei copile în care s-ar putea să vă regăsiți și veți fi captivați, trăind cu sufletul la gură toate aventurile personajului nostru. Finalul nu poate să dezamăgească, fiind unul fericit, dar nu ca cel din povești, ci precum unul în care răul nu dispare, doar se transformă încet- încet… într-un rău mai mic, pe care învățăm să-l diluăm în fiecare zi – exact ca în viața reală!
Comentarii recente