Orașul Ember
de Jeanne DuPRAU
Scriitoarea prezintă aventurile unor copii de doisprezece ani. Aceștia sunt o fată, Lina, și un băiat, Doon. Cei doi vechi prieteni explorează necunoscutul din Orașul Ember, care cu foarte mulți ani în urmă fusese ascuns de cetățeni. Ember este un oraș întunecat, care nu duce doar lipsa luminii portabile, ci și a culorilor care au devenit extrem
de rare. Nu orice copil are creioane colorate, vopsele sau hârtie colorată. Unele cuvinte nici măcar nu mai există în Ember, singurii care au avut vreodată ocazia de a gusta un ananas, un piure de piersici sau o supă cremă de porumb, sunt doar vârstnicii.
Una dintre tradițiile din Ember este ca fiecare copil de doisprezece ani să extragă o slujbă pe care va trebuie să o păstreze pentru trei ani. Doon lucrează în Canalizare, și Lina este mesager. Băiatul locuiește împreună cu tatăl său, care deține un magazin de mărunțișuri ce se află în centrul Emberului. Lina locuiește cu bunica ei, deoarece părinți săi murisera în urmă cu câtiva ani, când sora mai mică a Linei Poppy,se născuse. Lina fiind mesager, trebuie să distribuie anumitor persoane vești, însă, observă că tot mai puțini oameni circulă pe străzi, anumite obiecte nu se mai găsesc în magazine, și că penele de curent aveau loc din ce în ce mai des. Treaba lui Doon era cam aceeași zilnic. Canalizarea era unul dintre cele mai importante locuri din Ember.
Într-o zi, care părea destul de obisnuită, când Lina ajunge acasă, bunica acesteia căută ceva de la bunicul Linei, dar nu stia ce anume. Lina descoperise ce anume dorea bunica. Era vorba despre niste bucăti de hârtie pe care le avea Poppy în gură. Acestea erau dintr-o cutie foarte specială, cu o încuietoare destul de sofisticată. Biletele aveau scris pe ele, însă unele erau sterse. Lina le ia repede din mâinile surorii sale si încearca să descifreze mesajul. Cheamă mai multe persoane pentru a o ajuta să rezolve enigma, însă singurul care chiar îi este de ajutor este Doon. Cu timpul, punând totul cap la cap, află că erau niste instructiuni de evadare din Ember. Asta era o mare bucurie pentru amândoi, dar, Lina nu avea parte de atât de multă fericire, deoarece bunica ei murise de curând, iar vecina sa, doamna Murdo, era cea care le luaseră pe cele două surori în grija.
După ce urmaseră toate instructiuniile, ajung în Canalizare, locul prin care puteai evada din Ember. S-au întrebat dacă chiar era adevărat ceea ce se întâmpla, dacă aveau
libertatea să părăsească Emberul. Având în vedere că erau urmăriti de gardieni, deoarece cei doi copii au mărturisit că vazuseră ce făcea de fapt primarul orasului si cum el nu se plângea de lipsurile din Ember si nu amaliza adevărul, au hotărât să plece din ora pentru a nu fi și ei numiti mincinosi pentru tot restul vietii lor. Multumită lui Doon care avea bagajul la el, nu au mai stat pe gânduri si-au luat tălpășita.
După ore de navigat cu una dintre zecile de bărci găsite în Canalizare, ajung în orasul pe care îl visa si il desena, încă de când era mica, Lina. Acolo întâlnesc creaturii nemaivăzute de ei. Când ajung în acel loc de vis, copiii se întreabă dacă nu era mai bine să îi fi însoțit măcar un adult, însă ajung la concluzia că acestia vor ajunge unde sunt Doon si Lina, într-o zi. Se bucură că s-au gândit să o ia pe Poppy cu ei, deoarece aceasta le aducea zâmbete pe buze.
Recomand această carte, pentru ca te poarta ca intr-un carusel al emotiilor. Atunci când te astepti mai putin, lucrurile iau o întorsătură aparte. Este o carte plină de mister, care este dezlegat de niste personaje fabuloase. Lina si Doon, eroii acestei cărti, dau dovadă de ambitie, de spirit justitar si de curaj.
Carina Catalano Schiop, clasa a VI-a, Liceul Teoretic Elf
Comentarii recente