Istoria lui Răzvan
de Horia Corcheș
Istoria, spusă cum trebuie, este cea mai bună narațiune. Este o poveste care începe
acum 20.000 de ani și arată cum omul a ajuns, de la vânător-culegător într-un colț izolat al
Europei, până la explorator al spațiului cosmic.
Deși istoria nu a fost o materie la care am excelat, recent am descoperit pe rafturile
unei librării cartea despre care urmează să vă vorbesc: Istoria lui Răzvan, scrisă de Horia
Corcheș.
Ce m-a determinat să o cumpăr? Voi fi foarte sincer: notele de subsol, care m-au
surprins prin amuzament și originalitate, și ilustrațiile semnate de Alexandru Ciubotariu.
Subiectul cărții îl are în centru pe Răzvan, un băiat de 12, poate chiar 15 ani (sau chiar
mai mult), care trăiește într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, înconjurat de
gadgeturi, într-o realitate în care cărțile nu mai există, acestea fiind doar depozitate într-un
muzeu. Răzvan îi povestește lui Sergiu, mutat la o altă școală, prin intermediul unor scrisori
electronice, aventurile incredibile prin care trece.
Aflat la vârsta întrebărilor și curios din fire, găsește în podul casei caietul de istorie al
bunicului său pe care-l răsfoiește și deodată se trezește în vremurile lui Mihai Viteazul.
Realizează apoi că poate călători în timp doar dacă atinge cu sângele său scrisul bunicului și
astfel Răzvan reușește să călătorească în vremurile lui Burebista, ale lui Decebal, Ștefan cel
Mare, Mircea cel Bătrân, Basarab I și Neagoe Basarab, Vlad Țepeș și Iancu de Hunedoara.
După fiecare călătorie în timp, Răzvan devine el însuși un înțelept care reușește să
transpună în viața sa de zi cu zi din cele învățate în trecut. Și asta cu atât mai mult cu cât este
îndrăgostit de Cleo, o colegă de clasă care nu e ca celelalte, pe care vrea s-o impresioneze și s-
o cucerească.
Pentru a vă ajuta să înțelegeți cam ce fel de băiat era Răzvan și mai ales pentru a mă
înțelege pe mine cititorul de ce l-am plăcut, vă istorisesc la rândul meu câte ceva din carte:
Din capul ce se pleacă, sabia nu-l taie, Răzvan învață că trebuie să recunoască în fața
profesorului că nu și-a făcut proiectul de la fix-ecometrie și promite să-l facă pentru data
viitoare.
Din călătoria în vremurile lui Ștefan cel Mare ajunge la concluzia că ÎNVELIȘUL e
important. Uneori poate fi atuul câștigător. Pentru moment. Nu strică să crezi. În ceva. În tine
mai ales. Învelișul nu e DECISIV. Poți părea mic, dar fi MARE! Nu orice luptă pierdută e o
înfrângere definitivă!
Strategia lui Mircea cel Bătrân pentru bătălia de la Nicopole Răzvan o folosește
triumfător în competiția de laser-tag pe care o câștigă zdrobind echipa rivalului său Paul și
impresionând-o astfel pe Cleo.
Gândindu-se la Mircea cel Bătrân, care nu era bătrân, și la Ștefan cel Mare, care nu era
mare, a făcut un proiect despre urmele pe care le lasă PERSOANELE asupra noastră,
concluzionând că doar cele puternice, deosebite sau spectaculoase, fascinante lasă un impact
și că ceea ce se vede sau ceea ce se spune nu e întotdeauna și ceea ce se află în interior.
După ce am trecut de faza cu notele de subsol și ilustrațiile cărții, citind-o, am
concluzionat că Istoria lui Răzvan este o carte minunată care îmbină armonios istoria
românilor, aventura, suspansul, emoțiile, amuzamentul și ingeniozitatea.
Comentarii recente