Mie mi-a plăcut foarte mult această carte deoarece mi-a reîmprospătat cunoștințele despre istoria Țării Românești, a Transilvaniei și a Moldovei! Mai pe scurt, toată istoria învățată în clasa a IV-a! Îmi place faptul că acest roman arată mai degrabă ca un volum de povestiri este scris pe înțelesul copiilor și este cu întâmplări și dileme care sunt destul de „normale” și de comune la vârsta mea și a lui Răzvan.
Cel mai mult l-am îndrăgit pe Răzvan deoarece povestea întâmplările petrecute de el cu foarte mult entuziasm și asta chiar ajută într-o compoziție, mai ales când încerci să captezi atenția cuiva. Sincer, dacă aș fost autorul acestui volum de povestiri, cred că aș fi mai adăugat mai multe secvențe din viața de adult a lui Răzvan. Altfel, nu cred că aș fi schimbat nici un aspect al cărții, deoarece întâmplările sunt captivante, iar finalul este frumos și liniștitor.
În fiecare capitol (în afară de capitolele V, IX și XI), Răzvan ne prezintă o aventură în care călătorește în trecut. El descoperă la început caietul de istorie al bunicului său. El avea o înțepătură la deget din care îi curgea sânge. După o perioadă de timp își dă seama că atunci când dă cu degetul însângerat peste o anumită frază din caietul său, călătorește în timp în perioada peste care dă cu degetul în caiet. Iar în fiecare capitol ne povestește un călătorește și ce scop are pentru acea călătorie.
Pe lângă aceste călătorii, Răzvan ne povestește și cum merg lucrurile la el la școală. Cum sunt colegii, ce s-a mai întâmplat, cum face farse pe seama fetelor și multe altele. În plus, ne trece și prin planul lui de a o cuceri pe fata pe care o place, Cleo. Cam lucruri care i se pot întâmpla unui adolescent în devenire.
În cele trei capitole menționate mai sus, vedem cum este viața lui Răzvan ca adult și ce face, în ce domeniu lucrează, îi cunoaștem copiii, soția și plăcerea de a mai răsfoi caietul bunicului său. În jurul acestor întâmplări este scrisă cartea. Cred că este important și felul cum sunt intitulate capitolele, căci ordinea întâmplărilor nu reprezintă neapărat cronologia istoriei românești, iar vorbele „de duh” însoțitoare nu sunt doar memorabile, ci ajută să îți faci o idee despre subiectul capitolului sau poate despre imaginea personalității istorice cu care ai făcut cunoștință (de exemplu: Capitolul I: Mihai Viteazul – „ Capul ce se pleacă, sabia nu-l taie”; Capitolul II: Burebista – „ Vinul îl bei de bun și el te face nebun”; Capitolul III: Decebal – „Vai de hoțul care-i sărac și de săracul care-i hoț”; Capitolul IV: Ștefan cel Mare – „Mic la stat, mare la sfat”; Capitolul VI: Mircea cel Bătrân – „Mai bine o pace strâmbă, decât un război drept”; Capitolul VII: Basarab I și Neagoe Basarab – „Să nu se laude înțeleptul cu înțelepciunea sa”; Capitolul VIII: Vlad Țepeș – „Sângele apă nu se face”; Capitolul X: Iancu de Hunedoara – „Toate-și au vremea lor”).
Cred că o conexiune pe care o pot face cu această carte este despre filmul „Back to the Future”. Ideea comună pe care au adaptat-o și scriitorul acestei cărți, dar și scenariștii acelui film este călătoria în timp. Eu le-aș recomanda această carte colegilor mei și oricărui copil-adolescent care ar vrea să învețe un pic mai mult despre istoria României deoarece această carte m-a ajutat să înțeleg mai bine istoria țării noastre, dar și să învăț lucruri pe care nu le știam până acum pe această temă. În plus, limbajul este glumeț și pune informațiile noi, care de obicei sunt greu de învățat, într-o perspectivă ușor de înțeles.
Comentarii recente