Romanul Ioșca prezintă întâmplări palpitante, profund impresionante datorită perioadei istorice în care au loc. Personajul principal Ioșca, fost prizonier în gulagurile sovietice și muncitor pe marile șantiere ale României comuniste este o persoană lipsită de dorințe materiale care reușește să trăiască ca un sihastru într-o lume în care electricitatea era considerată o necesitate, mulțumindu-se cu activitățile monotone.
Din punct de vedere al tematicii, romanul abordează o temă literară clasică – viața rurală. În mod adiacent, se pot regăsi elemente ce simbolizează spiritualitatea, regăsirea Domnului și viața omului simplu, care este în comuniune cu natura și elementele sale. Personajul principal prefera să se retragă în natură și să mediteze asupra amintirilor pe care și-ar dori să le mai trăiască o dată.
Firul narativ este unul ușor de urmărit, însă poate produce confuzie în rândul cititorilor dacă aceștia nu acordă o atenție deosebită la detaliile temporale. Ritmul în care se desfășoară acțiunile poate varia, uneori fiind mai rapid, alteori mai lent.
Limbajul folosit de autor în redactarea romanului este unul ușor de înteles pentru o persoană cultivată. Cuvintele alese sunt poetice și artistice, ilustrând perfect tema romanului.
Totuși, părerea mea e, că pentru a înțelege și consuma cu bucurie această operă, perioada adolescentină nu este cea mai adecvată.
Comentarii recente